Ioan Covaci

Ioan Covaci (30 ianuarie 1940, Oradea) - poet, prozator şi tradu­cător. Este fiul Eufemiei (născută Hoduţ) şi al lui Vasile Covaciu. Este frate cu Aurel Covaci.

După absolvirea Liceului „Emanuil Gojdu” din localitatea natală, devine student al Institutului „Maxim Gorki” din Bucureşti, de unde este însă exmatriculat în anul al doilea (1958), ca urmare a arestării fratelui său şi a condamnării acestuia pentru „crimă de uneltire împotriva ordinei sociale”. Este nevoit să lucreze ca factor poştal (1958), frezor (1959) şi asistent de farmacie (1963). Datorită relaxării poli­tice din 1964, se poate înscrie din nou la facultate, de această dată la Facultatea de Filologie a Universităţii „Al. I. Cuza” din Iaşi, pe care o va absolvi în 1969.

A fost redactor la Agerpres (1970-1989), redactor-şef la Rompres (1990-1992), director al Editurii F.F. Press (1993-1999). Este membru al Uniunii Ziarişti­lor din România din 1974. De-a lungul carierei a primit Premiul pentru reportaj al Agenţiei Poloneze de Presă (1987), Premiul pentru comentarii al Consiliului Ziariştilor (1988), Premiul unic pentru proză scurtă al revistei „Familia” (1994), Premiul pentru traduceri al Asociaţiei Scriitorilor din Bucureşti (1997). A colaborat la „Familia”, „Cronica”, „Iaşul literar”, „Contemporanul”, „România literară”, „Luceafărul” etc.

Trăind într-o epocă „ieşită din ţâţâni”, străin de compromis şi imun la ademenirea gloriei efemere, Covaci, poet prin excelenţă, a ales să-şi „spună” poeziile prietenilor, iar de scris, le-a scris pe ale altora, dedicându-se traducerii. Aşa se face că volumele apărute începând cu anii ’70 la Editura Univers, volume ce l-au consacrat, sunt transpuneri din scrieri semnate de Marina Ţvetaeva, Konstantin Balmont, Andrei Voznesenski şi Evgheni Evtuşenko, de poeţi clasici chinezi, de poeţi ucraineni sau letoni contemporani.

Aplecat cu precădere spre lirică, şi îndeosebi spre cea contemporană, Covaci are meritul de a fi schiţat prin traducerile sale o panoramă a poeziei letone şi de a fi selectat şi tradus din cei mai reprezentativi lirici ruşi ai secolului al XX-lea. Tălmăcirile sale se caracterizează printr-o acurateţe poetică remarcabilă, surprinzând şi redând indivi­dualitatea tonului fiecărui autor în parte, oricât de diferiţi ar fi fost aceştia.

După o carieră strălucită de traducător, Covaci surprinde publicul, dezvăluindu-şi prin volumul Trident (2002) alte două ipostaze - de poet şi prozator original, influenţat subtil, cel puţin în poezie, de textele traduse de-a lungul vieţii.

Opera literară

  • Trident, prefaţă de Gheorghe Grigurcu, Bucureşti, 2002.

Tra­duceri

  • Marina Ţvetaeva, Poezii, prefaţă de A.E. Baconsky, Bucureşti, 1970 (în colaborare cu Aurel Covaci);
  • Aleksandr Grin, Fugara pe ape, Bucureşti, 1971;
  • Peştera duhurilor din muntele de la Soare-Apune. Antologie de proză chineză antică, Bucureşti, 1971;
  • Andrei Voznesenski, Umbra sunetului, Bucureşti, 1973;
  • Evgheni Evtuşenko, Poezii, Bucureşti, 1974 (în colaborare cu Victor Frunză);
  • Poemul lunii. Antologie de literatură chineză clasică, Bucureşti, 1975;
  • Imants Ziedonis, Epifanii, Bucureşti, 1975; Labirinturi, Bucureşti, 1981; Basme multicolore, Bucureşti, 1988 (în colaborare cu Denisa Fejes);
  • Konstantin Balmont, Sub cerul nordului, Bucureşti, 1975;
  • Din cântecele Chinei antice, Bucureşti, 1976;
  • Ivan Kovaci, Fruntea singurătăţii, Bucureşti, 1980;
  • Trei poeţi din Tang: Li Tai-Pe, Van Vei, Du Fu, Bucureşti, 1980;
  • Aleksei Pisemski, La cumpăna veacului, I, Bucureşti, 1981;
  • Şalmugra. Antologie de proză S.F., Bucureşti, 1981;
  • Mihail Ancearov, Crângul de cimişir, Bucureşti, 1982;
  • Cinghiz Aitmatov, O zi mai lungă decât veacul, Bucureşti, 1982 (în colaborare cu Denisa Fejes);
  • Poeţi letoni contemporani, Bucureşti, 1987;
  • Ivan Stadniuk, Războiul, I-III, Bucureşti, 1986-1987;
  • Svetlana Aleksievici, Războiul nu are chip de femeie, Bucureşti, 1989;
  • Aleksandr Soljeniţîn, Arhipelagul Gulag, II, Bucureşti, 1998;
  • Ivan Kotlearevskyi, Eneida, Bucureşti, 2001 (în colaborare cu Aurel Covaci);
  • Ivan Franko, Poezii alese, Bucureşti, 2002.

Check Also

George Dorul Dumitrescu

George Dorul Dumitrescu (14 februarie 1901, Ceptura, judeţul Prahova – ?) – prozator. Este fiul …

Geo Dumitrescu

Geo (Gheorghe V.) Dumitrescu (17 mai 1920, Bucureşti – 28 septembrie 2004, Bucureşti) – poet, …

Aurelian Titu Dumitrescu

Aurelian Titu Dumitrescu (15 februarie 1956, Caracal, judeţul Olt) – poet. Este fiul Mariei (născută …

Aurel Dumitraşcu

Aurel Dumitraşcu (21 decembrie 1955, Sabasa, judeţul Neamţ – 16 septembrie 1990, Bucureşti) – poet. …

Victor Dumbrăveanu

Victor Dumbrăveanu (20 august 1946, Corlăteni, judeţul Bălţi, Basarabia) – prozator şi publicist. A absolvit …