Ioan C. Drăgescu

Ioan (Ioachim) C. Drăgescu (8 septembrie 1844, Blăjel, judeţul Sibiu - 21 aprilie 1915, Bucureşti) - prozator şi autor de versuri.

Cu gimnaziul şi liceul făcute la Blaj, înscris un timp la Facultatea de Drept din Pesta, urmând apoi medicina la Viena, Drăgescu îşi desăvârşeşte studiile în Italia şi îşi ia, în 1872, doctoratul în medicină. A fost medic în Craiova, medic primar de judeţ la Tulcea şi Constanţa, medic şef al districtului Dolj. În timpul războiului din 1877, a plecat pe front. Preocupat de educaţia sanitară a populaţiei, Drăgescu publică mai multe cărţi în domeniu.

Activitatea lui literară, restrânsă, discontinuă şi mai cu seamă modestă ca valoare, debutează în timpul studiilor la Pesta (colaborări la „Concordia” şi, mai intens, la „Familia” lui Iosif Vulcan) şi continuă la Viena, unde Drăgescu lua parte la întrunirile literare ale societăţii „România”.

În Italia, la Torino, i-au apărut culegerea de poezii Amor şi Patria (1869), semnată Brutu Catone Horea, şi volumul Doruri şi speranţe (1871). Versurile glorifică eroii trecutului, invocă demnitatea în restrişte, aruncă blesteme împilatorilor străini. În pofida sentimentelor frumoase care le animă, poeziile sunt artificioase, prolixe, prozaice şi stârnesc ironia lui Titu Maiorescu, criticul junimist considerându-le de-a dreptul rizibile.

Dintr-o perioadă de juneţe datează şi romanul Nopţile carpatine sau Istoria martirilor libertăţii, tipărit la Pesta, în 1867. În încercarea de a-şi mobiliza contemporanii, autorul evocă momente semnificative din istoria Transilvaniei, precum răscoala lui Horea, Cloşca şi Crişan. De fapt, în „roman” sunt dispuse succesiv mai multe povestiri, rememorări înscenate romantic pe parcursul câtorva „nopţi carpatine”. Episoadele narative devin însă pretexte pentru nişte discursuri emfatice, cu frază pletorică, chestiunea viabilităţii eroilor neintrând aici în discuţie.

Târziu, în 1903, mai apare culegerea de nuvele Dezmoşteniţii, iar în 1913, Pro Patria, o povestire ce romanţează vremea colonizării romane în Dacia. Utile, oarecum interesante, mai ales pentru că se adresau cititorilor din Ardeal, sunt impresiile de călătorie în Italia, Elveţia şi Franţa, publicate în „Familia”. Drăgescu împărtăşeşte idei mazziniene, cultivă relaţii cu oameni politici şi publicişti italieni, trece în limba italiană fragmente de poezie populară românească. A tradus un cânt din Infernul de Dante (în „Familia”, 1877) şi a mai a publicat broşura Publiu Ovidiu Nasone (1887).

Opera literară

  • Nopţile carpatine sau Istoria martirilor libertăţii, Pesta, 1867;
  • Amor şi Patria, Torino, 1869;
  • Doruri şi speranţe, Torino, 1871;
  • Martirii libertăţii, Râmnicu Sărat, 1884;
  • Publiu Ovidiu Nasone, Constanţa, 1887;
  • Iluzii şi dezamăgiri, Constanţa, 1891;
  • Dezmoşteniţii, Bucureşti, 1903;
  • Pro Patria, Craiova, 1913.

Check Also

George Dorul Dumitrescu

George Dorul Dumitrescu (14 februarie 1901, Ceptura, judeţul Prahova – ?) – prozator. Este fiul …

Geo Dumitrescu

Geo (Gheorghe V.) Dumitrescu (17 mai 1920, Bucureşti – 28 septembrie 2004, Bucureşti) – poet, …

Aurelian Titu Dumitrescu

Aurelian Titu Dumitrescu (15 februarie 1956, Caracal, judeţul Olt) – poet. Este fiul Mariei (născută …

Aurel Dumitraşcu

Aurel Dumitraşcu (21 decembrie 1955, Sabasa, judeţul Neamţ – 16 septembrie 1990, Bucureşti) – poet. …

Victor Dumbrăveanu

Victor Dumbrăveanu (20 august 1946, Corlăteni, judeţul Bălţi, Basarabia) – prozator şi publicist. A absolvit …