Începutul mişcării muncitoreşti şi al celei socialiste în România

Nicolae Bălcescu a apreciat, în lucrarea sa Mersul revoluţiei în istoria românilor, lupta revoluţionară din 1848 a poporului român ca „o revoluţie soţială”, a cărei menire era ca „românii să fie liberi, egali, proprietari de pământ şi de capital şi fraţi asociaţi la fapta unui program comun”. După înfrângerea revoluţiei din 1848, Nicolae Bălcescu a militat împreună cu alţii pentru o nouă revoluţie, care trebuia să aducă unirea şi libertatea naţională a întregului popor român.

Numai după triumful acesteia, scria el, „adunarea poporului, Constituanta, va putea să realizeze în pace toate reformele politice şi soţiale, de cari el are nevoie şi să constitueze domnirea democraţiei, domnirea poporului prin popor”. Noua revoluţie n-a izbucnit. Înspăimântată de teama proletariatului, a cărui primă bătălie a fost insurecţia din iunie 1848 din Paris, burghezia a devenit treptat, pe plan european, reacţionară şi a preferat să ajungă la putere, acolo unde nu reuşise încă să guverneze, prin concesiuni făcute nobilimii.

În Moldova şi în Ţara Românească, masele ţărăneşti au continuat să lupte pentru desfiinţarea servituţilor feudale şi pentru împroprietărirea lor cu pământ, iar masele orăşeneşti, dominate de mica burghezie, au luptat împotriva privilegiilor boiereşti şi pentru egalitatea politică a tuturor locuitorilor ţării. Unirea Moldovei şi Ţării Româneşti într-un singur stat s-a făcut sub presiunea puternică a maselor orăşeneşti şi ţărăneşti, care vedeau în ea primul pas către eliberarea lor socială şi economică şi către înfăptuirea deplinei egalităţi politice.

Burghezia şi moşierimea s-au înţeles însă pentru a împiedica dezvoltarea luptei revoluţionare a poporului, cu scopul de a instaura un regim care să le asigure dominaţia lor de clasă. Moşiile mănăstireşti au fost secularizate, dar în cea mai mare parte a lor păstrate de statul burghezo-moşieresc, care le-a arendat pe preţuri derizorii elementelor celor mai hrăpăreţe ale burgheziei.

Servituţile feudale au fost desfiinţate, însă o parte din ţărani n-au primit pământ, iar ceilalţi au fost împroprietăriţi, în majoritatea cazurilor, cu loturi insuficiente pentru necesităţile lor; moşierimea a rămas proprietară deplină pe o mare parte din suprafaţa ţării, de care s-a folosit pentru a subjuga din nou masele ţărăneşti. Formal, s-a proclamat egalitatea tuturor cetăţenilor în faţa legilor, s-a stabilit principiul impozabilităţii fiscale generale, care s-a aplicat în favoarea claselor exploatatoare, Codul Civil a fost legiferat pentru apărarea dreptului de proprietate burghez asupra mijloacelor de producţie, cetăţenii au obţinut curând dreptul de vot, dar nu în mod egal, ţăranii şi muncitorii fiind situaţi în inferioritate electorală faţă de moşieri şi de burghezi.

Majoritatea principiilor proclamate în timpul revoluţiei din 1848 au fost aplicate numai în parte, iar câteva dintre ele au fost părăsite. Domnia poporului prin popor n-a fost realizată, cum dorise Nicolae Bălcescu, ci s-a înscăunat regimul burghezo-moşieresc pentru a ţine masele producătoare în ascultare. Pe drept cuvânt arată tovarăşul Gheorghe Gheorghiu-Dej, referindu-se la caracterul specific al dezvoltării capitalismului în România, că el „a adus suferinţe înzecite clasei muncitoare şi ţărănimii muncitoare”.

Check Also

Construcţia democraţiei postdecembriste în România

Ultimul deceniu al secolului al XX-lea marchează în România trecerea de la un regim totalitar …

Drepturi şi libertăţi democratice în Constituţia României din 1923

Titlul II al Constituţiei, intitulat „Despre drepturile românilor”, cuprindea articolele 5-32 şi preciza drepturile şi …

Miniştri de externe ai României (1918-1940)

Ion I.C. Brătianu – 29 noiembrie 1918 – 12 septembrie 1919 şi 21 iunie – …

Folosirea scrisului şi literatura slavo-română în timpul feudalismului pe teritoriul României

Folosirea scrisului pare să nu se fi întrerupt niciodată la populaţia de pe teritoriul României, …

Sistemul concentraţionar în România

Sistemul concentraţionar al României comuniste a cuprins numeroase închisori şi lagăre de muncă precum cele …