Ilie Dan

Ilie Dan (11 septembrie 1938, Pârteştii de Jos, judeţul Suceava) - poet şi istoric literar.

A absolvit Liceul „Ştefan cel Mare” din Suceava (1955), apoi Facultatea de Filologie a Universităţii „Al. I. Cuza” din Iaşi (1961), la a cărei Catedră de limba română funcţionează ca profesor. În 1976 a obţinut titlul de doctor în filologie, cu o teză despre toponimia românească. În 1975 şi 1976 a predat cursuri de limba şi civilizaţia română la Universitatea din Aix-en-Provence (Franţa).

Debutează în „Iaşul literar” (1963). Publică articole şi studii de istorie literară, adunate în 1978 în volumul Contribuţii. Debutul poetic are loc în 1981, cu placheta Cumpăna gândului. A colaborat la „Argeş”, „Ateneu”, „Convorbiri literare”, „Cronica”, „Iaşul literar”, „Manuscriptum”, „Ramuri”, „Revue roumaine d'histoire” etc.

Poetul este un pillatian pendulând între notaţia pastelistă graţios-caligrafică şi fulguraţia reflexivă. Catrenele şi distihurile din Cumpăna gândului, Semnul zăpezii (1984), Furtuna unui anotimp (1989) etc. cuprind meditaţii prilejuite de amintiri şi de presimţirea orizontului vesperal al vieţii. Percepţia proaspătă a lucrurilor nu e însă sufocată de asemenea evaziuni.

Tot astfel, în peisajele poetului, nostalgica privire înapoi se îngână cu beatitudinea clipei prezente, rezultatul fiind crearea unui univers feeric. Lumina lunii, albul de nea, parfumul florilor de măr sunt imagini recurente uneori în poemele erotice, având inflexiuni de romanţă. Zăpada, iarnă a sufletului, e totodată „oracol sfinţit cu alb şi lună”, metaforă a evanescentelor momente de graţie captate în capilarele distihurilor.

Progresiv, sentimentul timpului devine obsedant, iar preferinţa pentru expresia simplă se conturează mai ferm. Renunţarea la metaforă şi la imaginea bogată comportă însă şi un risc: diluarea substanţei şi alunecarea în prozaic. Ceva din efuziunile poetului trece în lucrările de istorie literară scrise de Dan, însă aici caracteristicile definitorii sunt documentarea temeinică, supunerea la obiect, claritatea expunerii.

Cu sugestii metodologice din determinismul lui Constantin Dobrogeanu-Gherea (însă nuanţat) şi Garabet Ibrăileanu, care induc raportarea la epocă sau la momentul literar şi vizează „confluenţe, înrâuriri, analogii”, istoricul literar se ocupă cu precădere de scriitori „de al doilea raft”: Nicolae Gane, Ioan I. Mironescu, Mihai Codreanu, Octav Botez, Alexandru Cazaban, D.D. Pătrăşcanu, tratându-i monografic.

Studiul cel mai extins e consacrat lui Ioan I. Mironescu (1982), dar cel mai important rămâne monografia Anton Pann (1989), care defineşte tipul de scriitor ilustrat de cel ce uzează, ireductibil, de „poezire” - cu virtuţile şi neajunsurile ei. Alte contribuţii se referă la Jean Boutiere (ca monografist al lui Creangă), Sextil Puşcariu (ca istoric literar), Calistrat Hogaş (din perspectiva receptării), Mihail Sadoveanu şi Panait Istrati (ambii urmăriţi în popasul lor la Iaşi) sau cuprind rezultatul unor preocupări de filolog (revista de folclor „Şezătoarea”, Dante în „Convorbiri literare” etc.).

Lucrările despre marii scriitori nu excelează prin noutate (de pildă, lecturile eminesciene din Contribuţii sunt o succesiune de clişee şi de formule bombastice). Antologiile critice despre Creangă şi Sadoveanu sunt însă lucrări probe, întocmite cu rigoare filologică - rigoare ce caracterizează şi activitatea de editor a lui Dan. Acestora li se adaugă editarea, în 1974 şi 1976, a lucrărilor lui Sextil Puşcariu Cercetări şi studii şi Limba română.

Opera literară

  • Contribuţii, Bucureşti, 1978;
  • Confluenţe, Bucureşti, 1980;
  • Cumpăna gândului, Bucureşti, 1981;
  • I.I. Mironescu, Iaşi, 1982;
  • Semnul zăpezii, Bucureşti, 1984;
  • Furtuna unui anotimp, Iaşi, 1989;
  • Anton Pann, Bucureşti, 1989;
  • Orga inimii, Bucureşti, 2000;
  • Paşii memoriei, Bucureşti, 2001;
  • Altfel de martori, Iaşi, 2002;
  • Draperia de ceaţă, Iaşi, 2003;
  • Probleme de filologie română. Orientări şi repere, Iaşi, 2003.

Antologii

  • Al. O. Teodoreanu, Versuri, prefaţă de D.I. Suchianu, Bucureşti, 1972; Pahare şi săgeţi, prefaţa editorului , Iaşi, 2003;
  • Studii despre opera lui Mihail Sadoveanu, Bucureşti, 1977;
  • Studii despre Ion Creangă, I-II, Bucureşti, 1973;
  • Destinul unui clasic. Studii si articole despre Ion Creangă, prefaţa editorului, Bucureşti, 1990.

Ediţii

  • Mihai Codreanu, Scrieri, I-II, Bucureşti, 1968-1969 (în colaborare cu Constantin Ciopraga);
  • Ioan I. Mironescu, Scrieri, prefaţa editorului , Bucureşti, 1968;
  • Alexandru Cazaban, Chipuri şi suflete, prefaţa editorului , Bucureşti, 1973;
  • Octav Botez, Scrieri, prefaţă de Zaharia Sângeorzan, Iaşi, 1977;
  • Nicolae Gane, Scrieri, prefaţă de Ştefan Cazimir, Bucureşti, 1979;
  • Dumitru Caracostea, Expresivitatea limbii române, prefaţa editorului, Iaşi, 2000.

Check Also

George Dorul Dumitrescu

George Dorul Dumitrescu (14 februarie 1901, Ceptura, judeţul Prahova – ?) – prozator. Este fiul …

Geo Dumitrescu

Geo (Gheorghe V.) Dumitrescu (17 mai 1920, Bucureşti – 28 septembrie 2004, Bucureşti) – poet, …

Aurelian Titu Dumitrescu

Aurelian Titu Dumitrescu (15 februarie 1956, Caracal, judeţul Olt) – poet. Este fiul Mariei (născută …

Aurel Dumitraşcu

Aurel Dumitraşcu (21 decembrie 1955, Sabasa, judeţul Neamţ – 16 septembrie 1990, Bucureşti) – poet. …

Victor Dumbrăveanu

Victor Dumbrăveanu (20 august 1946, Corlăteni, judeţul Bălţi, Basarabia) – prozator şi publicist. A absolvit …