Hristu Cândroveanu

Hristu Cândroveanu (5 februarie 1928, Babuc, judeţul Durostor, Cadrilater) - poet, prozator, traducător, publicist şi critic literar. Este fiul Zoricăi (născută Bracea) şi al lui Stere Cândroveanu.

Urmează şcoala primară în localitatea General Praporgescu (1935-1939) şi cursurile liceale la Silistra, Călăraşi, Tulcea şi Timişoara (1939-1948). După absolvirea Facultăţii de Filologie din Bucureşti (1952), va fi profesor de limba şi literatura română în câteva localităţi din judeţele Călăraşi şi Prahova, apoi la Ploieşti (1952-1969).

În 1966, devine secretar al Consiliului pentru Cultură şi Artă al municipiului Ploieşti (până în 1980). Între timp redactor la revistele „Tomis” şi „Tribuna şcolii”, funcţionează şi în calitate de consilier în Consiliul Culturii (1970-1974). Este redactor-şef, din 1974, al revistei „Livres roumains”. În 1990, fondează revista macedo-română „Deşteptarea” şi în 1994, revista „Dimândarea” (publicaţie trimestrială în dialect aromân).

În 1992, devine preşedinte al Fundaţiei Culturale Aromâne „Dimândarea părintească”. Debutează cu proză, în 1959, la „Flamura Prahovei”, colaborând apoi cu proză, versuri, articole şi cronici literare la „Contemporanul”, „Viaţa românească”, „Luceafărul”, „România literară”, „Ateneu”, „Astra” etc.

Neconvingând cu placheta Poeme (1973), Cândroveanu se afirmă în domeniul criticii literare, considerată - pe linia lui Mihail Dragomirescu - drept „creaţie”. Demersurile sale critice, deşi concepute ca participări subiective plenare, se individualizează totuşi, în peisajul epocii, prin situarea cărţilor analizate în contextul integral al creaţiei autorilor luaţi în discuţie şi, pe cât posibil, al literaturii cu tematică similară.

Verva acut polemică şi perspectiva întotdeauna imprevizibilă de intrare în subiect caracterizează mai toate cronicile şi profilurile scriitoriceşti realizate de Cândroveanu, selectiv reţinute în volumele Alfabet liric (1974), Poeţi şi poezie (1980), Printre poeţi (1983). Poetul îşi relevă pe deplin sensibilitatea abia în versurile scrise în dialect aromân (Nihadz, 1980), în prelucrările pe motive aromâne (Poveşti de la Miază-zi, 1976, Trei balade aromâne, 1980, Ore de aur, 1983) sau în transpunerile în limba literară ale unor creaţii în dialect (Antologie lirică aromână, 1975; Antologie de proză aromână, 1977; Un veac de poezie aromână, 1985).

Romanul „de sertar” Marea Serenităţii (I-II, 1996), aducând ca personaje de prim-plan comunităţile de aromâni, martore şi victime ale unor timpuri istorice potrivnice, evidenţiază la Cândroveanu o putere de construcţie epică, o forţă de individualizare a eroilor şi o eleganţă stilistică deosebite. „Roman epopeic”, cum pe bună dreptate a fost caracterizat, Marea Serenităţii configurează un univers, deşi pitoresc, esenţial tragic, puţin familiar literaturii române. Nemaiputând suporta şicanele şi acţiunile desnaţionalizante (incendierea şcolii în limba maternă, arderea bisericii etc.), o colectivitate aromână din Grecia, satul Codruva, emigrează în România, căzând, aici, pe pământul nădăjduit al făgăduinţei, în capcanele unor succesive dictaturi devastatoare (carlistă, antonesciană, comunistă).

Protagonistul, Iancu Paticina, om cu orientare de stânga (în sensul vest-european al cuvântului), sfârşeşte la Canalul Dunăre - Marea Neagră, în grele suferinţe şi umilinţe. În acest cadru narativ - cu fermecătoare coborâri în mentalitatea arhaic-pastorală şi în viziunea mitic-folclorică -, autorul dă viaţă unei multitudini de personaje de o mare bogăţie sufletească. Se reţin în special figurile feminine, dotate cu forţă caracterologică şi diversitate a reacţiilor. Proză de factură rebreniană, cu neaşteptate alunecări spre poezie, Marea serenităţii este una dintre apariţiile reprezentative ale ultimului deceniu al secolului trecut.

Opera literară

  • Poeme, Bucureşti, 1973;
  • Alfabet liric, Bucureşti, 1974;
  • Porni racheta, Bucureşti, 1974;
  • Poveşti de la Miază-zi, Bucureşti, 1976;
  • Poeţi şi poezie, Bucureşti, 1980;
  • Trei balade aromâne, Bucureşti, 1980;
  • Nihadz, Bucureşti, 1980;
  • Printre poeţi, Cluj Napoca, 1983;
  • Ore de aur, Bucureşti, 1983;
  • Literatura română pentru copii, Bucureşti, 1988;
  • Aromânii ieri şi azi, Craiova, 1995;
  • Marea Serenităţii, I-II, Bucureşti, 1996;
  • Caleidoscop aromân, I-V, Bucureşti, 1998-2000;
  • Carte de vacanţă pentru aromâni, Bucureşti, 2001.

Antologii

  • Antologie lirică aromână, Bucureşti, 1975;
  • Antologie de proză aromână, Bucureşti, 1977;
  • Un veac de poezie aromână, introducerea editorului, Bucureşti, 1985 (în colaborare cu Kira Iorgoveanu);
  • Erori de calcul. Poeţi români în grai aromân, Bucureşti, 2000.

Ediţii

  • Nida Boga, Voshopolea, prefaţa editorului , Bucureşti, 1994; La stâni, postfaţa editorului, Bucureşti, 1996.

Check Also

George Dorul Dumitrescu

George Dorul Dumitrescu (14 februarie 1901, Ceptura, judeţul Prahova – ?) – prozator. Este fiul …

Geo Dumitrescu

Geo (Gheorghe V.) Dumitrescu (17 mai 1920, Bucureşti – 28 septembrie 2004, Bucureşti) – poet, …

Aurelian Titu Dumitrescu

Aurelian Titu Dumitrescu (15 februarie 1956, Caracal, judeţul Olt) – poet. Este fiul Mariei (născută …

Aurel Dumitraşcu

Aurel Dumitraşcu (21 decembrie 1955, Sabasa, judeţul Neamţ – 16 septembrie 1990, Bucureşti) – poet. …

Victor Dumbrăveanu

Victor Dumbrăveanu (20 august 1946, Corlăteni, judeţul Bălţi, Basarabia) – prozator şi publicist. A absolvit …