Horia Bottea

Horia Bottea (3 martie 1891, Râmnicu Vâlcea - 22 iunie 1948, Braşov) - poet şi publicist. Este fiul Mariei (născută Zugrăvescu) şi al lui Anton Bottea, avocat, decan al Baroului din Râmnicu Vâlcea.

După terminarea liceului în oraşul natal, se înscrie la Facultatea de Drept din Bucureşti, pe care o va absolvi în 1913. Optând pentru cariera de magistrat, este numit la judecătoria din Pătârlagele, de unde, fire insurgenţă, va fi deseori „permutat”. Demisionând în 1924, un timp e profesor suplinitor la Satu Mare şi Oradea. Reintegrat în magistratură în 1930, e judecător la Câmpina, apoi la Ocna Sibiului şi Braşov.

Debutează în 1909, în revista vâlceană „Junimea”, cu traduceri şi o proză scurtă. Publică apoi cronici teatrale în „România ilustrată” şi „studii provinciale” şi comentarii în „Cronica”. În primii ani de după război, semnează articole politice în „Chemarea”, „Hiena” (sub pseudonimul Pelham) şi „Cuvântul liber”. Ulterior, colaborează cu portrete critice, eseuri, versuri şi traduceri, iscălite şi Elena Protopopescu, la „Mişcarea literară”, „Universul literar”, „Cuvântul”, „Bilete de papagal”, „Pământul”, „Convorbiri literare”, „Strada”, „Lanuri”, „Symposion”, „Tribuna”, „Viaţa” etc. În 1938, o parte din versuri erau strânse în placheta Game. Un volum de portrete critice, anunţat în repetate rânduri, nu a mai apărut.

La început, în publicistica lui Bottea coexistă nota pamfletară, vocabularul plastic, mustind de crudităţi, ca la Tudor Arghezi, pe de o parte, şi ermetismul, cu aglomerări de abstracţiuni şi de neologisme, cu o topică torsionată şi numeroase elipse, pe de altă parte. Maniera ermetică se impune în „portretele străine”, care, în ansamblu, alcătuiesc o interesantă panoramă a literaturii franceze interbelice. În „portretele româneşti”, este vizibilă afecţiunea pentru unii scriitori pe care i-a cunoscut: Tudor Arghezi, Ion Vinea, Gib I. Mihăescu, Alexandru Tudor-Miu, Dumitru Gherghinescu-Vania etc.

În poezie, autorul Gamelor pledează pentru un „modernism tradiţional”, ce exclude atât idilismul, cât şi anarhia avangardistă şi care e întrupat perfect de creaţia lui T. Arghezi. Ulterior, viitorul poeziei e întrevăzut în reconcilierea dintre „ermetic” şi „elegiac”. Tematica şi imagistica argheziană sunt recognoscibile în poeme ca Stih, Har, Duh, Fast şi Panteism monahal.

Nu de puţine ori se recurge însă şi la tehnica barbiana a ermetizării. În mai mare măsură trimit la Joc secund, dar şi la versurile lui Stephane Mallarme şi Paul Valery, Hamlet, Ofelia, Revizuiri, Intermezzo, Destin, Semne etc. Ultimele poezii din Game, precum şi cele publicate ulterior indică orientarea spre un lirism direct, într-o formulă mai personală. Deşi puţine, traducerile lui Bottea, mai ales cele din Baudelaire, sunt notabile.

Opera literară

  • De minimis. Libelă, Târgovişte, 1919;
  • Game, Bucureşti, 1938;
  • Game şi pendulări, ediţie îngrijită de Zaharia Macovei şi Ilie Radu-Nandra, prefaţă de Geo Bogza, postfaţă de Ilie Radu-Nandra, Cluj Napoca, 1983.

Check Also

George Dorul Dumitrescu

George Dorul Dumitrescu (14 februarie 1901, Ceptura, judeţul Prahova – ?) – prozator. Este fiul …

Geo Dumitrescu

Geo (Gheorghe V.) Dumitrescu (17 mai 1920, Bucureşti – 28 septembrie 2004, Bucureşti) – poet, …

Aurelian Titu Dumitrescu

Aurelian Titu Dumitrescu (15 februarie 1956, Caracal, judeţul Olt) – poet. Este fiul Mariei (născută …

Aurel Dumitraşcu

Aurel Dumitraşcu (21 decembrie 1955, Sabasa, judeţul Neamţ – 16 septembrie 1990, Bucureşti) – poet. …

Victor Dumbrăveanu

Victor Dumbrăveanu (20 august 1946, Corlăteni, judeţul Bălţi, Basarabia) – prozator şi publicist. A absolvit …