Han

Han este populaţia majoritară din China (circa 95% din totalul populaţiei).

În cea mai mare parte ţărani, şi-au păstrat vechile tradiţii (rol central al familiei patriarhale, tabuul incestului asupra partenerilor cu acelaşi nume). Au integrat budismul eticilor confucianiste şi taoiste, continuând să practice însă vechiul cult al strămoşilor. Revoluţia socialistă nu a modificat în profunzime unele dintre trăsăturile lor culturale.

Han şi non-han

În timpul dinastiei Han (206 î.Hr. până în 220 d.Hr.), curtea imperială a aplicat politica „barbarul îl guvernează pe barbar”. A conferit titluri oficiale elitelor şi căpeteniilor locale, „tu si” („senior al locului”), „tu guan” („funcţionar indigen”). Aceste căpetenii locale erau însărcinate să guverneze poporul conform propriilor obiceiuri, însă plăteau tribut curţii, începând cu dinastia manciuriană Qing (1644-1911), curtea a aplicat reforma „gai tu gui liu” („administrare directă de către un funcţionar numit şi revocabil”).

După întemeierea Partidului comunist chinez, acesta a adoptat principiul dreptului naţionalităţilor la autodeterminare, apoi a elaborat un program care cuprindea şase puncte: egalitatea naţionalităţilor, dreptul la autonomie în cadrul unui stat unificat, politica de alianţă cu păturile sociale superioare şi ordinele monahale, respectarea formelor naţionale, dreptul la educaţie în limba naţională, ameliorarea nivelului de trai al minorităţilor.

Perioada dintre anul 1949 şi Revoluţia culturală (1966) a fost caracterizată de o politică de autonomie relativă acordată minorităţilor. Cu toate acestea, practicile reale din timpul perioadei de colectivizare (1956) şi Marele Salt Înainte (1958) au adus după ele numeroase revolte şi o mare parte dintre membrii minorităţilor s-au refugiat în ţările vecine.

În timpul Revoluţiei culturale s-a dus o politică de asimilare radicală iar principiul autonomiei regionale a fost declarat vătămător pentru unitatea naţională. După moartea lui Mao, lucrurile s-au schimbat, conducătorii actuali au revenit la politica de dinainte de Revoluţia culturală, iar cadrul de desfăşurare a vieţii minorităţilor a fost restabilit.

Dintre cele 55 de minorităţi câte numără oficial ţara, două au relaţii deosebit de încordate cu puterea centrală iar aspiraţiile lor sunt aspru reprimate. Acestea sunt tibetanii şi uigurii.

Check Also

Yoruba ekiti şi ondo

Yoruba ekiti şi ondo trăiesc în Ogun State, ţinut de câmpii acoperite cu păduri umede …

Yoruba din Oyo

Yoruba din Oyo constituie trunchiul central al ansamblului yoruba; locuiesc în Oyo State, regiune de …

Yombe

Yombe este o populaţie din Congo (din regiunea Ncesse şi din jur de Chinipeze, Kakamocka …

Yineru

Yineru este o componentă nord-estică a ansamblului ashaninca (circa 3.000 de recenzaţi, la care se …

Yi

Yii sunt o populaţie din sud-vestul Chinei (sudul Sichuanului, Yunnanul în întregime, nord-vestul provinciei Guizhu) …