Gusii sunt o populaţie din Kenia (Provincia de Vest), locuind în colinele Kisii şi în împrejurimile lor (circa 900.000 de persoane).
Gusii practică agricultura pe versanţi terasaţi (porumb, mei, bananieri, trestie de zahăr, fasole). Iau amploare culturile comerciale (ceai, cafea, fructe şi legume). Creşterea animalelor (pentru lapte) este şi acum un sector important al economiei lor.
Dimensiunile reduse ale teritoriului locuibil şi expansiunea demografică au determinat un deficit de terenuri cultivabile şi probleme legate de împărţirea lor între moştenitori.
Diferitele secţiuni sunt independente şi împărţite în clanuri patrilineare, în fruntea cărora se află un sfat al bătrânilor şi o căpetenie desemnată de bătrânii clanului. Religia lor tradiţională este puţin cunoscută, fiind obliterată de trecerea lor, în masă, la creştinism. Vorbesc limba kigusii, o limbă bantu de nord-est.
Arta
Gusii prelucrează steatita. În vechime aceasta era prefăcută în pulbere, fiind folosită ca fard (alb, roz, portocaliu) cu prilejul ceremoniilor (funeralii) sau războaielor; în acelaşi timp partea scobită era transformată în vase de bucătărie. Acest material făcea obiectul schimburilor cu vecinii lor luo, de la care primeau vile.
În perioada colonială a luat naştere o producţie artizanală de figurine, care astăzi au un succes deosebit în rândul turiştilor. Unii artizani au trecut şi la creaţii mai sofisticate. Astfel, operele sculptorului Elkana Ongesa împodobesc sediul UNESCO de la Paris.
Istoric
Istoria populaţiei gusii a fost marcată de numeroase migraţii şi conflicte frecvente cu vecinii lor luo, niaasai” şi kipsigi. Aceste conflicte i-au determinat să se aşeze, în secolul al XIX-lea, în ţinutul colinar Kisii, în sate fortificate (orwaki). Au opus rezistenţă colonizării britanice.