Grigore R. Bossueceanu

Grigore R. Bossueceanu (1832, Piţicu, azi Bumbeşti-Piţic, judeţul Gorj - ?) - poet şi gazetar. Vlăstar al unei familii boiereşti, Bossueceanu era în anii Unirii Principatelor un gazetar şi un om politic cunoscut, comparabil ca notorietate cu un Radu Ionescu. Într-un foileton publicat în „Păcală” (1860), Pantazi Ghica îl situa între ziariştii fruntaşi din Bucureşti.

Pe la 1862, fusese ales deputat de Gorj în Camera Legislativă. Ca om politic, a fost încă din anii 1854-1855 un unionist militant. Spre sfârşitul deceniului 1850-1860, convingerile sale politice îl aduc în rândurile aşa-zişilor conservatori. A redactat gazetele „Timpul”, „Secolul”, „Unirea” şi, probabil, „Conservatorul progresist”. Călătorea mult în străinătate şi, în 1855, a publicat impresii de călătorie din Italia, iar câţiva ani mai târziu, alte „suvenire de voiaj” din Franţa.

Interesul pentru literatură l-a făcut să rezerve o bună parte din paginile publicaţiilor pe care le-a redactat foiletoanelor beletristice sau de critică literară. A editat, de asemenea, un supliment al foilor politice, intitulat „Albumul literar”. Bossueceanu nu a fost un poet original. El recunoaşte influenţa pe care Cezar Bolliac a exercitat-o asupra sa.

Poeziile din volumul Ore de dezgust (1854), semnat cu pseudonimul Grigorie Ilaru, au un timbru sonor, emoţia fiind înecată de retorism. Abilitatea cu care versifică vine dintr-o cultură bogată, dar este, poate, şi efectul unui proces de mimetism, poeţii săi tutelari fiind George Gordon Byron şi Alphonse de Lamartine. Atunci când abandonează celebrarea idealurilor naţionale sau a trecutului istoric, viziunea lui lirică devine, în maniera poetică a primilor ani de după 1848, romantică şi pesimistă. Definindu-şi versurile drept expresie a unui „suflet adesea bolnav”, Bossueceanu ştie, la câţiva ani după ce le-a compus, să le observe şi slăbiciunile, erorile de versificaţie, limba încărcată de latinisme, ideile „incorecte”.

Mai originală şi mai izbutită, sub aspectul formei, proza lui cuprinde câteva naraţiuni istorice şi fragmente de însemnări de călătorie, unde se arată un observator penetrant. Preocupat să extragă din multitudinea de impresii o concluzie, mai întotdeauna cu semnificaţie morală, neglijează în schimb amănuntul pitoresc, culoarea locală. A folosit uneori şi pseudonimele G. Ilar, Grigorie Ilaru şi Aluneanu.

Opera literară

  • Ore de dezgust, Bucureşti, 1854;
  • Suvenire de călătorie (fragment), 1857;
  • „Armonii intime”, poezii de Alexandru Sihleanu, 1857;
  • Ştefan cel Tânăr-Vodă, 1861.

Traduceri

  • George Sand, Melchior, 1861.

Check Also

George Dorul Dumitrescu

George Dorul Dumitrescu (14 februarie 1901, Ceptura, judeţul Prahova – ?) – prozator. Este fiul …

Geo Dumitrescu

Geo (Gheorghe V.) Dumitrescu (17 mai 1920, Bucureşti – 28 septembrie 2004, Bucureşti) – poet, …

Aurelian Titu Dumitrescu

Aurelian Titu Dumitrescu (15 februarie 1956, Caracal, judeţul Olt) – poet. Este fiul Mariei (născută …

Aurel Dumitraşcu

Aurel Dumitraşcu (21 decembrie 1955, Sabasa, judeţul Neamţ – 16 septembrie 1990, Bucureşti) – poet. …

Victor Dumbrăveanu

Victor Dumbrăveanu (20 august 1946, Corlăteni, judeţul Bălţi, Basarabia) – prozator şi publicist. A absolvit …