Grigore Constantin Bostan

Grigore Constantin Bostan (4 mai 1940, Budineţ, judeţul Storojineţ, Bucovina) - poet, folclorist şi istoric literar. Tatăl său, Constantin Bostan, a murit în timpul luptelor de la Cotul Donului. După ce va absolvi secţia de filologie română a Universităţii din Cernăuţi, va deveni (din 1979) profesor de literatură română şi universală, şef al Catedrei de filologie română şi clasică la Universitatea din Cernăuţi. Şi-a luat doctoratul în filologie la Kiev (1971) şi pe cel în folcloristică la Moscova (1987).

Este membru al Uniunilor Scriitorilor din România, Republica Moldova şi Ucraina, membru de onoare al Academiei Române (1991) şi membru al Academiei Şcolii Superioare din Ucraina (1993). Este preşedinte-fondator (1989-1990) şi apoi copreşedinte al Societăţii pentru Cultură Românească „Mihai Eminescu” din regiunea Cernăuţi. A debutat, în anul 1961, cu poezia Drumeţii în săptămânalul „Cultura Moldovei” din Chişinău.

Volumele Cântece de drum (1982), Revenire (1990), Vitrina manechinelor (1992), Cetatea de Sus (1994) şi Dincolo de vârstă (1996), conţin o poezie expresionistă, cu atitudini postmoderniste. Mesajul ei aparţine unui glas ce îndrăzneşte să se exprime într-un imperiu al tăcerii: „Şi se tăcea pretutindeni / nu cumva să iasă / din malul de piatră / cu ochii de bronz - troglodiţii / adevăraţii stăpâni ai acestor meleaguri” (Sare amară).

Ca etnolog care a înfiinţat pe lângă Universitatea din Cernăuţi o arhivă de folclor şi a organizat cercetări sistematice în satele româneşti din nordul Bucovinei şi din Transcarpatia, Bostan a adus o contribuţie substanţială la cunoaşterea spiritualităţii unei importante ramuri a romanităţii.

În studiul Poezia populară românească din spaţiul carpato-nistrean (1998), îşi propune să detaşeze identitatea artistică românească de unele tangenţe interetnice, de unele paralelisme tipologice. Fără să ignore contactele interetnice, cercetătorul îşi bazează demersul critic pe examinarea caracteristicilor zonelor etnofolclorice, pe procesul demografic al acestora, pe fondul lor ancestral (dacoromân) şi original, stabilind, nuanţat, dacă este vorba de interferenţe, de împrumuturi reciproce, şi luând în calcul, de fiecare dată, gradul de asimilare a unor produse populare, creativitatea receptorilor, aria de circulaţie a unor bunuri culturale.

Înzestrat cu o bună cunoaştere a domeniului, manifestând calmul omului de ştiinţă, autorul argumentează identitatea şi persistenţa tradiţiilor etnofolclorice româneşti în spaţiul studiat. Mai mult decât atât, el respinge discursul oficial univoc - care vorbea doar despre influenţa culturii slave asupra celei româneşti - şi demonstrează puterea de iradiere a tradiţiilor româneşti către alte etnii.

În colinda românească din spaţiul cercetat, există unele conexiuni româno-slave, care însă „n-au atins straturile esenţiale ale sistemului etnofolcloric românesc”, influenţele „menţinându-se mai mult la periferie - ca elemente suprapuse”; pluguşorul ucrainean are puncte de tangenţă cu pluguşorul românesc, însă textul ucrainean nu este o „epopee a muncii plugarului”; afirmaţiile despre un masiv împrumut ucrainean în teatrul nostru popular trebuie temperate, fiindcă în Malanca bucovineană şi nord-basarabeană „locul central îl deţin scenele istorice autohtone”, româneşti.

Se observă că motive româneşti au pătruns, din cărţi ori pe cale orală, în folclorul ucrainean al obiceiurilor de iarnă, aşa cum s-a întâmplat în dramaturgia ucraineană despre ceata lui Bujor, care reprezintă „în cea mai mare parte transpuneri ale textelor româneşti”. O influenţă considerabilă, notează Bostan, a avut-o melosul românesc asupra cântecului popular ucrainean din Moldova şi Bucovina.

Opera literară

  • Cântece de drum, Ujgorod, 1982;
  • Corelaţii tipologice şi contacte folclorice, Chişinău, 1985;
  • M. Eminescu, Cernăuţi, 1989;
  • Revenire, Ujgorod, 1990;
  • Vitrina manechinelor, Chişinău, 1992;
  • Cetatea de Sus, Cernăuţi, 1994;
  • Literatura română din Bucovina (în colaborare cu Lora Bostan), Cernăuţi, 1995;
  • Dincolo de vârstă, cu o Tabletă de poet din Ţara de Sus de Eugen Simion, Timişoara, 1996;
  • Poezia populară românească din spaţiul carpato-nistrean, Iaşi, 1998;
  • Pagini de literatură română. Bucovina, regiunea Cernăuţi. 1775-2000 (în colaborare cu Lora Bostan), Cernăuţi, 2000.

Culegeri

  • Folclor din Ţara Fagilor, Chişinău, 1993 (în colaborare).

Check Also

George Dorul Dumitrescu

George Dorul Dumitrescu (14 februarie 1901, Ceptura, judeţul Prahova – ?) – prozator. Este fiul …

Geo Dumitrescu

Geo (Gheorghe V.) Dumitrescu (17 mai 1920, Bucureşti – 28 septembrie 2004, Bucureşti) – poet, …

Aurelian Titu Dumitrescu

Aurelian Titu Dumitrescu (15 februarie 1956, Caracal, judeţul Olt) – poet. Este fiul Mariei (născută …

Aurel Dumitraşcu

Aurel Dumitraşcu (21 decembrie 1955, Sabasa, judeţul Neamţ – 16 septembrie 1990, Bucureşti) – poet. …

Victor Dumbrăveanu

Victor Dumbrăveanu (20 august 1946, Corlăteni, judeţul Bălţi, Basarabia) – prozator şi publicist. A absolvit …