Gheorghe V. Bumbeşti

Gheorghe V. Bumbeşti (1919) - poet, prozator şi eseist. Fiu al regizorului Victor Bumbeşti, Bumbeşti a învăţat la Liceul „Sf. Sava” din Bucureşti, debutând în revista liceului, în decembrie 1935, cu poezii şi cronici literare. Colaborează cu versuri la „Gândirea”, „Sfarmă-Piatră”, „Presa”, începând din 1939. A fost elev al lui D. Gusti, la Universitatea din Bucureşti. Redactor la „Gândul nostru” (1941-1942), este între 1942 şi 1944 secretarul de redacţie al „Caietelor de filosof ie”, publicaţia lui Anton Dumitriu.

Lucrările sale despre Filosofia Kabalei (1942), Sfârşitul omului nou (1943), Logica lui Hegel (1944) sau Valoarea idealului (1945) se publică, de altfel, în colecţia „Caietelor de filosofie”. Colaborează, de asemenea, la „Ecoul” (1944) şi „Democraţia” (1944-1945), precum şi la alte numeroase publicaţii, mai mult sau mai puţin culturale. De Crăciunul lui 1942, Radio Bucureşti îi difuzează Noaptea sfântă, „motiv religios în patru tablouri”, în versuri.

În 1947 emigrează în Franţa. Prezenţa lui în presa românească a exilului este sporadică şi nesemnificativă, reducându-se la publicarea unor poeme („Revista scriitorilor români”) şi la câteva comentarii literare („Anotimpul”, „Cronicarul”).

În 1952, Editura Cartea Pribegiei, creată de Grigore Manoilescu în Argentina, îi multiplică romanul Cerul era putred, prefaţat de Mircea Eliade. „Nu voi releva aici meritele acestui prim roman, nu voi vorbi despre paginile admirabile, în care retrăiesc melancoliile portului dunărean, şi arborii lui, şi adolescenţii lui. Nu voi releva nici inevitabilele stângăcii ale începutului. Cartea «există», e o carte vie - şi în literatură lucrul acesta e cel mai important” - recomandă Mircea Eliade, surprinzător, pe un emul al adversarului său din tinereţe, Anton Dumitriu.

Romanul este unul cu tentă autobiografică şi îşi desfăşoară acţiunea la Turnu Severin, în anii interbelici. El înfăţişează, în tablouri dramatice, dominate de evidentă deznădejde, anii de creştere şi adolescenţă ai lui Daniel Mironescu, oscilaţiile, căutările, clarificările sale în raport cu vârsta şi cu înţelegerea vremurilor. Influenţa lui Ionel Teodoreanu încă se mai face simţită, atât în viziunea literară, cât şi în metaforismul pletoric al stilului.

E o „copilărie cu umbre” - pentru a folosi titlul unui cunoscut roman interbelic al lui Dan Petraşincu, preluat oarecum şi el ca model -, dar există şi o reală capacitate a autorului de a creiona şi a crea tipuri caracterologice şi personaje viabile, de a pune accentul pe elementele alerte ale acţiunii şi chiar de a construi convingător o naraţiune fluentă. O proză, totuşi, destul de întârziată ca tendinţe şi finalitate faţă de preocupările epocii când a fost pusă în circulaţie, dar în care Mircea Eliade era înclinat să descopere nuanţe „existenţialiste”, în pas cu moda.

În 1981, tot multiplicate, Bumbeşti şi-a adunat între copertele unui volum, în colecţia revistei „Drum” (Ciudad de Mexico), poemele din deceniul 1960-1970, sub titlul A doua poartă. Cartea se înfăţişează ca un adevărat poem al tristeţilor inevitabilei despărţiri, la senectute, a cuplului. Nostalgiile, rememorările, evocările lirice alternează astfel cu meditaţiile nu de puţine ori filosofarde, prozaizând demersul.

În fine, în 1997, în Editura Dorul (Aalborg, Danemarca), publică volumul de povestiri Cenuşa amintirilor, o interesantă proiecţie a valorilor memoriale ridicate din anecdotic la nivelul transfigurării artistice, organizat pe câteva cicluri: Cartea robilor, Cartea oamenilor singuri, Cartea plecărilor şi Cartea iubirilor rănite. „Povestirile” refac atmosfera „întâmplărilor” de altădată, reconstituind în subsidiar drumul exilat al unei conştiinţe ce îşi surprinde cu dramatică vibraţie vârstele pribegiei.

Opera literară

  • Filosofia Kabalei, Bucureşti, 1942;
  • Sfârşitul omului nou, Bucureşti, 1943;
  • Logica lui Hegel, Bucureşti, 1944;
  • Valoarea idealului, Bucureşti, 1945;
  • Cerul era putred, prefaţă de Mircea Eliade, Valle Hermoso, 1952; ediţia Cluj Napoca, 2003;
  • A doua poartă, Ciudad de Mexico, 1981;
  • Cenuşa amintirilor, Aalborg (Danemarca), 1997;
  • Mereu umbrele, Aalborg (Danemarca), 1997.

Check Also

George Dorul Dumitrescu

George Dorul Dumitrescu (14 februarie 1901, Ceptura, judeţul Prahova – ?) – prozator. Este fiul …

Geo Dumitrescu

Geo (Gheorghe V.) Dumitrescu (17 mai 1920, Bucureşti – 28 septembrie 2004, Bucureşti) – poet, …

Aurelian Titu Dumitrescu

Aurelian Titu Dumitrescu (15 februarie 1956, Caracal, judeţul Olt) – poet. Este fiul Mariei (născută …

Aurel Dumitraşcu

Aurel Dumitraşcu (21 decembrie 1955, Sabasa, judeţul Neamţ – 16 septembrie 1990, Bucureşti) – poet. …

Victor Dumbrăveanu

Victor Dumbrăveanu (20 august 1946, Corlăteni, judeţul Bălţi, Basarabia) – prozator şi publicist. A absolvit …