Gheorghe Bulgăr

Gheorghe Bulgăr (13 aprilie 1920, Sanislău, judeţul Satu Mare - 13 iunie 2002, Bucureşti) - filolog şi istoric literar. Şi-a făcut studiile liceale la Oradea (1932-1940), iar după ocuparea Transilvaniei de Nord de către trupele horthiste, s-a refugiat la Bucureşti, unde a urmat Facultatea de Litere, secţia filologie clasică (1940-1944), obţinând licenţa magna cum laude şi luându-şi apoi şi licenţa în drept (1946). În ultima parte a celui de-al doilea război mondial a participat la luptele de la Păuliş.

Şi-a început cariera didactică la Baia Mare, în 1946, devenind apoi asistent universitar la Facultatea de Filologie din Bucureşti (1949-1952), de unde a fost demis, ulterior fiind angajat cercetător la Institutul de Lingvistică (1953-1963). Intră din nou, prin concurs, în învăţământul universitar, funcţionând şi ca lector de limba română la Paris (Sorbona, 1965-1967), conferenţiar asociat la Lyon (1978-1988) şi Bordeaux (1988-1990).

A debutat cu articole şi cronici literare în publicaţiile transilvănene „Afirmarea” şi „Tribuna”, colaborând apoi la „Decalog”, „Timpul” şi „Revista Fundaţiilor Regale”. În 1955, împreună cu Emil Manu şi Alexandru Bistriţianu, a întemeiat revista „Limbă şi literatură”, în cadrul Societăţii de Ştiinţe Istorice şi Filologice.

Bulgăr s-a consacrat cercetărilor filologice, îndeosebi de stilistică şi limbă literară, în strânsă conexiune cu istoria literară, în lucrări de sinteză precum Scriitori români despre limbă şi stil (1957) şi Problemele limbii literare în concepţia scriitorilor români (1966), a exemplificat, prin texte amplu comentate, opiniile şi mărturiile scriitorilor, de la Coresi până la Marin Preda, asupra artei scrisului, a creativităţii proprii şi a valorilor expresive ale limbii române. O preocupare constantă a manifestat pentru analiza aprofundată a artei literare la scriitorii din secolele al XIX-lea şi al XX-lea, care au reprezentat momente importante în evoluţia limbii literare.

În volumul Studii de stilistică şi limbă literară (1971) a inclus studii despre contribuţiile în această direcţie ale lui Ion Creangă, Octavian Goga, Nicolae Iorga, Lucian Blaga, Mihail Sadoveanu şi Tudor Vianu. Într-un alt volum, Cultură şi limbaj (1986), a urmărit etapele decisive în modernizarea limbii literare, începând de la Şcoala Ardeleană, continuând cu Gramatica lui Ion Heliade Rădulescu (1828), cu revista „România literară” a lui Vasile Alecsandri (1855) şi cu momentele marcate de B.P. Hasdeu, Ioan Slavici, Octavian Goga, George Coşbuc, Tudor Arghezi şi George Bacovia.

Limbajul artistic din variantele dramaturgiei lui Lucian Blaga a fost cercetat în volumul Filologie şi istorie (1988), axat în general pe interferenţa dintre viaţa socială a colectivităţii şi dinamica limbii literare în diferite etape de dezvoltare istorică. Merită semnalat şi studiul consacrat rolului latinei medievale (savante) în modernizarea limbii române literare, la origine o comunicare în cadrul Congresului de filologie romanică de la Bucureşti, 1968 (prezentată împreună cu Gabriel Ţepelea).

În colaborare cu Gabriel Ţepelea a publicat apoi volumul Momente din evoluţia limbii române literare (1973). O contribuţie remarcabilă a avut Bulgăr la exegeza eminesciană, prin cercetarea artei cuvântului la Eminescu. Un studiu din 1963, Eminescu despre problemele limbii române literare, reluat şi amplificat în teza de doctorat Momentul Eminescu în evoluţia limbii române literare (1971), comentează texte, multe inedite, din manuscrisele poetului, despre arta limbajului, despre specificul expresiv al limbii române, despre resursele şi evoluţia istorică a limbii literare.

Într-un alt studiu, De la cuvânt la metaforă în variantele liricii eminesciene (1975), sunt analizate fazele evoluţiei artei cuvântului eminescian de la primele schiţe la forma definitivă, pe baza variantelor din manuscrise, atestând încă o dată exigenţa poetului în desăvârşirea scrisului său.

O contribuţie notabilă aduce şi volumul Eminescu. Coordonate istorice şi stilistice ale operei (1980), care analizează eforturile de rafinare estetică a cuvântului creator, comparabile în proză şi în articolele politice din ziarul „Timpul”, într-o epocă de modernizare a vieţii şi culturii naţionale.

Volumele Mircea Eliade în actualitate (1991) şi Întâlniri cu Arghezi (1992) conţin amintiri personale şi mărturii epistolare privindu-i pe cei doi mari scriitori.

Opera literară

  • Scriitori români despre limbă şi stil, Bucureşti, 1957;
  • Eminescu despre problemele limbii române literare, Bucureşti, 1963;
  • Problemele limbii literare în concepţia scriitorilor români, prefaţă de Perpessicius, Bucureşti, 1966;
  • Limba română. Sintaxă şi stilistică, Bucureşti, 1968;
  • Analize sintactice şi stilistice (în colaborare cu Sorin Stati), Bucureşti, 1970;
  • Momentul Eminescu în evoluţia limbii române literare, Bucureşti, 1971;
  • Studii de stilistică şi limbă literară, Bucureşti, 1971;
  • Momente din evoluţia limbii române literare (în colaborare cu Gabriel Ţepelea), Bucureşti, 1973;
  • De la cuvânt la metaforă în variantele liricii eminesciene, Iaşi, 1975;
  • Pagini vechi despre Eminescu, Bucureşti, 1976;
  • Eminescu. Coordonate istorice şi stilistice ale operei, Iaşi, 1980;
  • Cultură şi limbaj, Bucureşti, 1986;
  • Filologie şi istorie, Bucureşti, 1988;
  • Mircea Eliade în actualitate, Baia Mare, 1991;
  • Întâlniri cu Arghezi, Bucureşti, 1992;
  • O prezenţă poetică: C.W. Schenck, Bucureşti, 1993;
  • Limbaj şi artă literară în opera scriitorilor români (în colaborare cu M. Crihană), Bucureşti, 1997;
  • Istorie, limbă, cultură, Piteşti, 1998;
  • Trei scriitori clasici: Mihail Sadoveanu, Tudor Arghezi, Mircea Eliade, Bucureşti, 1998;
  • Momentul Eminescu în cultura română, Bucureşti, 2000;
  • Literatura şi limbajul, Bucureşti, 2002.

Ediţii

  • Balade eroice, Bucureşti, 1965;
  • Mihai Eminescu, Icoane vechi şi icoane nouă, introducerea editorului, Bucureşti, 1974 (în colaborare cu Alexandru Melian).

Traduceri

  • Alain Guillermou, Geneza interioară a poeziilor lui Eminescu, Iaşi, 1977.

Check Also

George Dorul Dumitrescu

George Dorul Dumitrescu (14 februarie 1901, Ceptura, judeţul Prahova – ?) – prozator. Este fiul …

Geo Dumitrescu

Geo (Gheorghe V.) Dumitrescu (17 mai 1920, Bucureşti – 28 septembrie 2004, Bucureşti) – poet, …

Aurelian Titu Dumitrescu

Aurelian Titu Dumitrescu (15 februarie 1956, Caracal, judeţul Olt) – poet. Este fiul Mariei (născută …

Aurel Dumitraşcu

Aurel Dumitraşcu (21 decembrie 1955, Sabasa, judeţul Neamţ – 16 septembrie 1990, Bucureşti) – poet. …

Victor Dumbrăveanu

Victor Dumbrăveanu (20 august 1946, Corlăteni, judeţul Bălţi, Basarabia) – prozator şi publicist. A absolvit …