Gheorghe I. Brătianu despre tradiţia întemeierii statelor româneşti

Despre geneza statală în spaţiul carpato-dunărean există mai multe lucrări semnificative. Una, intitulată Originele Principatelor Române, aparţine lui Dimitrie Onciul şi impresionează prin metoda „de critică severă a izvoarelor [...] începuturilor existenţei noastre ca stat”. (Gheorghe I. Brătianu)

Cu timpul însă concluziile acestei lucrări sunt raportate la noile descoperiri, la noile interpretări apărute „în domenii învecinate sau de aproape înrudite” istoriei. O asemenea raportare realizează însuşi Gheorghe I. Brătianu. El este cel dintâi istoric român care reuşeşte să aşeze, în lumina curentelor şi preocupărilor moderne ale studiilor istorice, problema însăşi a „valoarei tradiţiei ca izvor istoric”.

Prin trimiteri la aspecte universale, atât din Antichitate, cât şi din Evul Mediu, Brătianu reconsideră raportul istorie-legendă referitor la statul est-carpatic. Adaugă „studii despre Roman şi Vlachata în tradiţia istorică a Descălecatului Moldovei şi O nouă mărturie (1277) despre un voievodat moldovenesc în veacul al XIII-lea”. Mai mult, această întregire a tradiţiei cu „contribuţiuni nouă” este păstrată şi în cazul întemeierii statului sud-carpatic.

Cum, până la acea dată, şcoala noastră istorică accepta tradiţia respectivă numai pentru Moldova, Brătianu oferă „temeiuri noi”, îndeosebi cele rezultate din „cercetări linguistice”, şi pentru Descălecatul Ţării Româneşti. Pentru a desăvârşi paralelismul dintre cele două state, istoricul reliefează existenţa unor formaţiuni politice locale anterioare.

Cercetarea lui Gheorghe I. Brătianu are în vedere, totodată, Tradiţia istorică despre voievodatele româneşti din Ardeal. Fără cunoaşterea acesteia nu poate fi înţeleasă „originea ardeleană a întemeierii statelor noastre dunărene”. Anexa lucrării cuprinde Izvoarele istorice ale tradiţiei întemeierii statelor româneşti.

În final, un Rezumat cronologic readuce în atenţie principalele momente ale atestării organizării statelor româneşti, începând din secolul al X-lea până în cel de-al XVII-lea când cronicile muntene consacră tradiţia istorică a Descălecatului. O tradiţie istorică preponderent politică, pe care Gheorghe I. Brătianu o îmbogăţeşte tocmai pentru a suplini lipsa unor date economice şi sociale certe. Aşa cum se întâmplă, de altfel, peste tot unde izvoarele narative şi diplomatice sunt sărace în asemenea informaţii.

Check Also

Formarea statului feudal Ţara Românească

Formarea statului feudal Ţara Românească este rezultatul firesc al dezvoltării societăţii dintre Carpaţi şi Dunăre …

Lupta antiotomană şi pentru centralizarea statului în timpul lui Ştefan cel Mare (1457-1504)

În aprilie 1457, tronul Moldovei a fost ocupat de fiul lui Bogdan al II-lea, Ştefan, …

Lupta lui Ştefan cel Mare pentru centralizarea statului la sfârşitul secolului al XV-lea

Situaţia internă Ultima perioadă a domniei lui Ştefan cel Mare cunoaşte şi ea o intensă …

Moldova în timpul dominaţiei tătare şi formarea statului feudal Moldova

Dominaţia tătarilor în Moldova s-a exercitat mai puternic decât la sud de Carpaţi şi în …

Apariţia relaţiilor sclavagiste şi a statului începător sclavagist dac

Desigur că înflorirea culturii materiale dacice din Transilvania în cursul secolelor I î.Hr. şi I …