Gheorghe Bezviconi

Gheorghe Bezviconi (14 aprilie 1910, Jitomir, Bucovina, azi Ucraina - 30 aprilie 1966, Bucureşti) - istoric literar. Este fiul Sofiei (născută Pigulevski) şi al lui Gavriil Bezveconnîi, care se trăgea dintr-o veche familie de cazaci. Încă licean (avea 17 ani), debutează cu articole de istorie, scrise în limba rusă, apoi şi în franceză şi română. După moartea tatălui său (1937), Bezviconi, devenit între timp membru fondator al Societăţii Scriitorilor Basarabeni, pleacă la Bucureşti.

Preţuit de N. Iorga, zelosul tânăr, care fusese cooptat ca membru corespondent al unor societăţi ştiinţifice din străinătate, este angajat, în 1938, la Institutul pentru Studiul Istoriei Universale. În presa franceză, belgiană, elveţiană, austriacă, bulgară, cehă apar consemnări elogioase despre activitatea sa, referirile vizând mai ales revista, scoasă cu multe sacrificii, „Din trecutul nostru” (Chişinău, 1933-1939).

După război, începe o perioadă ingrată şi pentru Bezviconi. În anii 1953 şi 1954 nu găseşte altă soluţie de supravieţuire decât să se angajeze portar, apoi paznic la cimitirul Bellu. Rămas şi acolo om de ştiinţă şi continuând preocupări mai vechi (Cimitirul Bellu din Bucureşti - muzeu de sculptură şi arhitectură, 1941), întocmeşte lucrarea Necropola Capitalei (1972), preţioasă prin documentaţia ei insolită.

Bezviconi a scris atât de mult, încât nu e de mirare că s-a folosit şi de pseudonime: Gh. Bohuş, Alexis Gurja (sau Gurji), Gh. Moldovan, Nicolae Pândaru sau Nicolae Strajă. A colaborat mai întâi, în limba rusă, la publicaţii din Chişinău („Viaţa Basarabiei”, „Arhivele Basarabiei” etc.). Periodicele româneşti în care semnează sunt puzderie („Gazeta femeii”, „Însemnări ieşene”, „Bugeacul”, „Gazeta cărţilor”, „Convorbiri literare”, „Păstorul Tutovei”, „Ani”, „Cetatea Moldovei” etc.).

Broşurile lui Bezviconi (uneori, simple extrase) dezvăluie, în afara unei neistovite puteri de muncă, un mare apetit al scormonirii: Cărturari basarabeni (1940), Din alte vremi (1940), Romancierul Dimitrie Moruzi (1942), Scriitorul Stamati. Familia şi contemporanii săi (1942), Scriitorul Leon Donici (1942), Profiluri de ieri şi de azi (1943) etc. Pentru lucrarea Călători ruşi în Moldova şi Muntenia (1947), i se atribuie Premiul „Năsturel Herescu” al Academiei Române. Genealogist a cărui osârdie n-o egalează decât o capacitate neobişnuită de absorbţie a documentului, Bezviconi este, în felul lui, un erudit.

Schiţele monografice consacrate ţinuturilor de dincolo, dar şi de dincoace de Prut încorporează un belşug de informaţii culese cu o tenacitate ce impune. Mai mult decât legendele, adevărul istoric îl captivează. Argumentând ideea de continuitate, sub asprimea unor vremuri potrivnice, el subliniază, fără a cădea în retorism, vitalitatea şi forţa de expansiune a elementului autohton. Unor boieri, unor ofiţeri, unor cărturari basarabeni li se alcătuieşte cu minuţie biografia, ţinta ultimă a documentaristului, tentat câteodată de romanţări, fiind aceea de a reconstitui „viaţa de basm” a altor timpuri.

Înclinat spre portretistică, manifestând aptitudini de memorialist, Bezviconi lasă să pătrundă în contribuţiile lui episoade de aventură, mister, intrigi amoroase, baluri, dueluri. Unele studii tind să ia o turnură romanescă. De altfel, cărturarul a şi compus, în ruseşte, între 1953 şi 1956, un roman, Ultimul om de prisos, rămas netipărit. Medalioanele de scriitori (Constantin Stamati-Ciurea, Alecu Donici, Ioan Sârbu, Dimitrie Moruzi, Constantin Stere, Leon Donici) alcătuiesc, laolaltă, un compediu de literatură basarabeană, minat însă de un şovăielnic simţ al valorii. Într-o măsură, erorile de gust sunt compensate prin acribie.

Opera literară

  • Cărturari basarabeni, Chişinău, 1940;
  • Din alte vremi, Bucureşti, 1940;
  • Cimitirul Bellu din Bucureşti - muzeu de sculptură şi arhitectură, Bucureşti, 1941;
  • Romancierul Dimitrie Moruzi, Iaşi, 1942;
  • Scriitorul Stamati. Familia şi contemporanii săi, Iaşi, 1942;
  • Scriitorul Leon Donici, Iaşi, 1942;
  • Profiluri de ieri şi de azi, Bucureşti, 1943;
  • Călători ruşi în Moldova şi Muntenia, Bucureşti, 1947;
  • Puşkin în exil (în colaborare cu Scarlat Callimachi), prefaţă de Scarlat Callimachi, Bucureşti, 1947;
  • Contribuţii la istoria relaţiilor româno-ruse, Bucureşti, 1958;
  • Necropola Capitalei, Bucureşti, 1972;
  • Semimileniul Chişinăului, Chişinău, 1996.

Check Also

George Dorul Dumitrescu

George Dorul Dumitrescu (14 februarie 1901, Ceptura, judeţul Prahova – ?) – prozator. Este fiul …

Geo Dumitrescu

Geo (Gheorghe V.) Dumitrescu (17 mai 1920, Bucureşti – 28 septembrie 2004, Bucureşti) – poet, …

Aurelian Titu Dumitrescu

Aurelian Titu Dumitrescu (15 februarie 1956, Caracal, judeţul Olt) – poet. Este fiul Mariei (născută …

Aurel Dumitraşcu

Aurel Dumitraşcu (21 decembrie 1955, Sabasa, judeţul Neamţ – 16 septembrie 1990, Bucureşti) – poet. …

Victor Dumbrăveanu

Victor Dumbrăveanu (20 august 1946, Corlăteni, judeţul Bălţi, Basarabia) – prozator şi publicist. A absolvit …