Gheorghe Băileanu

Gheorghe Băileanu (18 aprilie 1901, Iaşi - 10 iulie 1975, Iaşi) - prozator.

După absolvirea şcolii primare „Gheorghe Asachi” şi a Liceului Internat din Iaşi (1919), Băileanu, fiul Elenei (născută Mârzescu), profesoară, şi al lui Gheorghe Băileanu, profesor de liceu şi conferenţiar la Universitatea din Bucureşti, va obţine licenţa în drept (1922), apoi în litere şi filosofie (1925) la Universitatea ieşeană. Îşi susţine doctoratul în drept (1926) şi funcţionează, din acelaşi an, ca asistent la Facultatea de Drept din Iaşi. A fost avocat, înscris în barou, şi a făcut parte din administraţia Epitropiei „Sf. Spiridon” din Iaşi, al cărei director general va deveni (1935-1938).

În 1938 este judecat pentru tendinţă de organizare „bolşevică” a Epitropiei, pentru ca în 1951 să compară în faţa instanţei, acuzat de colaborare cu vechiul regim, îndepărtat din învăţământ, Băileanu va lucra, după „reabilitare”, ca muzeograf, contribuind la întemeierea Muzeului de istorie clinică medicală şi a Muzeului de istorie al Moldovei. A fost şi custode onorific al Casei memoriale „Mihail Kogălniceanu” din Iaşi. Publică, într-un număr relativ mare de periodice, ammtiri, portrete literare, articole de istorie.

Debutul literar şi-l face în 1939, cu nuvela Ctitorii de grai bătrân. De la Herţa, în „Viaţa românească”. Un an mai târziu îi apare în „însemnări ieşene” povestirea Pleacă dilijansa, care va fi inclusă şi în volumul Răzmeriţa bairamului domnesc (1943). Sub titlul Pe urmele lui Vasile Bălţatu la întrecere de halca, tipăreşte în „Iaşul nou” (1954) o secvenţă din romanul, rămas în manuscris, Volnicii norodului, care cunoaşte două faze intermediare: Flamura cernită (1945) şi, mai târziu, Paloşul cel cumplit (1959). Altă nuvelă, Înscăunarea lui Ştefan (1957), apare în „laşul literar”. Au rămas în manuscris Istoria oraşului Iaşi, din care redactase câteva sute de pagini, nuvela Romanţa Moldovei şi piesa de teatru Bonete albe.

Proza lui Băileanu, cu subiecte pseudoistorice, inspirate de studierea documentelor vechi, îşi îngăduie o tratare destul de dezinhibată a sursei originare. Informaţia de arhivă se regăseşte îndeosebi în selecţia detaliilor de ceremonial şi de vestimentaţie. În pofida unei limbi uşor arhaizante, fantezistă şi barocă, acţiunea, condusă cu mână sigură, este dinamică, povestirile sunt concise, lectura agreabilă şi antrenantă. Autorul are capacitatea de a retine amănuntul revelator pentru firea personajului, care se defineşte prin gest şi replică, întocmai ca în teatru.

Opera literară

  • Răzmeriţa bairamului domnesc, Bucureşti, 1943.

Check Also

George Dorul Dumitrescu

George Dorul Dumitrescu (14 februarie 1901, Ceptura, judeţul Prahova – ?) – prozator. Este fiul …

Geo Dumitrescu

Geo (Gheorghe V.) Dumitrescu (17 mai 1920, Bucureşti – 28 septembrie 2004, Bucureşti) – poet, …

Aurelian Titu Dumitrescu

Aurelian Titu Dumitrescu (15 februarie 1956, Caracal, judeţul Olt) – poet. Este fiul Mariei (născută …

Aurel Dumitraşcu

Aurel Dumitraşcu (21 decembrie 1955, Sabasa, judeţul Neamţ – 16 septembrie 1990, Bucureşti) – poet. …

Victor Dumbrăveanu

Victor Dumbrăveanu (20 august 1946, Corlăteni, judeţul Bălţi, Basarabia) – prozator şi publicist. A absolvit …