Gheorghe Alexici

Gheorghe Alexici (14 septembrie 1864, Arad - 7 februarie 1936, Budapesta) - filolog şi folclorist. Este originar din Straja, Banatul de Sud.

Face primele clase la Arad, apoi urmează liceul şi Facultatea de Litere la Budapesta. Îşi începe cariera didactică în orăşelele Szolnok şi Kassa (astăzi Kosice, Cehia), iar în 1891 revine la Şcoala de limbi orientale din Budapesta, ca profesor de limba română. Din 1897 intră în învăţământul universitar, la Catedra de limba română a Universităţii din Budapesta. În 1922 este pensionat, de fapt înlăturat din învăţământ, pentru convingerile sale social-democrate. Este doctor în literatură.

Filolog de formaţie, Alexici a studiat elementele maghiare din limba română, precum şi originea limbii române, alcătuind dicţionare şi gramatici. A semnat şi Popa Coresi. O istorie a literaturii române, scrisă în limba germană şi apărută la Leipzig (Geschichte der rumanischen Literatur, 1906), a fost aspru criticată în ţară, mai ales pentru tendinţa de a exagera contribuţia transilvănenilor, în defavoarea scriitorilor din celelalte provincii româneşti.

Tot pentru afirmarea literaturii române în străinătate, Alexici a tradus în limba maghiară, publicându-le în reviste din Budapesta, unele dintre scrierile lui Vasile Alecsandri, Mihai Eminescu, I.L. Caragiale, Ioan Slavici, Barbu Ştefănescu Delavrancea etc. A colaborat la revistele „Alfold”, „Budapesti Szemle”, „Nyelvor”, „Ethnographia”, precum şi la „Luceafărul” şi „Convorbiri literare”. A redactat el însuşi „Poporul” (26 decembrie 1893 - 4 februarie 1894), foaie de răspândire a cunoştinţelor practice pentru ţărani, în care textele folclorice ocupau un loc de seamă.

În 1887, din însărcinarea societăţii „Kisfaludy”, Alexici întreprinde o anchetă folclorică în Banat, Hunedoara şi Bihor, după care scrie Călătoria mea printre români (Utazasom as olahok kozott), în care expune şi câteva principii şi concluzii privind munca de culegere a folclorului; remarcabilă este aici insistenţa de a nu se interveni în text.

Ideea este reluată şi în prefaţa primului volum de Texte din literatura poporană română (1899), culegere ce include un mare număr de specii folclorice (balade, cântece, colinde, descântece, ghicitori, frământări de limbă, jocuri de copii, poveşti, legende, snoave etc.). Al doilea volum, rămas în manuscris, a apărut postum, după 67 de ani, şi cuprinde texte lirice culese în aceeaşi perioadă.

A mai publicat o monografie a comitatului Timiş (Temes varmegye, 1912), poveşti româneşti traduse în limba maghiară (Roman nepmesek, Budapesta) şi articolul Din trecutul poeziei poporane române („Luceafărul”, 1903), în care cercetează influenţele folclorului românesc asupra celui maghiar, depistate în texte, melodii, ritmuri, dansuri, sesizând sincretismul creaţiilor populare.

Concepţia lui Alexici despre folclor, aşa cum reiese din lucrările sale, se dovedeşte una dintre cele mai moderne din epocă. Temeinic informat, la curent cu mişcarea folcloristică din ţară şi cu cea europeană, el este un precursor al orientării filologice în folclorul românesc, prin redarea fidelă a textelor şi mai ales prin transcrierea lor după un sistem intermediar între ortografia curentă şi transcrierea fonetică.

Observaţii judicioase a făcut cu privire la evoluţia genurilor şi speciilor folclorice şi la asemănarea dintre eposul românesc şi al altor popoare, în special sud-slave. În legătură cu procesul de creaţie şi circulaţie în folclor, Alexici ia în discuţie necesitatea studierii variantelor. Prin colecţia sa, a contribuit la cunoaşterea folclorului unor zone puţin investigate până la el (Banat, Hunedoara şi, mai ales, Bihor).

Opera literară

  • Elemente maghiare în limba română(teza de doctorat), 1888;
  • Gramatica limbii române pentru maghiari, 1892;
  • Răsunetul timpurilor - cercetări asupra obârşiei limbii române, 1896;
  • Dicţionar portativ maghiar-român şi român-maghiar, 1905;
  • Geschichte der rumanischen Literatur (Istoria limbii române în limba germană), Leipzig, 1906;
  • Elevilor mei. Discurs de deschidere ţinut la Universitatea din Budapesta, Sibiu, 1910.

Culegeri

  • Texte din literatura poporană română, tomul I: Poezia tradiţională, Budapesta, 1899; tomul II, ediţie îngrijită şi introducere de Ion Muşlea, Bucureşti, 1966.

Check Also

George Dorul Dumitrescu

George Dorul Dumitrescu (14 februarie 1901, Ceptura, judeţul Prahova – ?) – prozator. Este fiul …

Geo Dumitrescu

Geo (Gheorghe V.) Dumitrescu (17 mai 1920, Bucureşti – 28 septembrie 2004, Bucureşti) – poet, …

Aurelian Titu Dumitrescu

Aurelian Titu Dumitrescu (15 februarie 1956, Caracal, judeţul Olt) – poet. Este fiul Mariei (născută …

Aurel Dumitraşcu

Aurel Dumitraşcu (21 decembrie 1955, Sabasa, judeţul Neamţ – 16 septembrie 1990, Bucureşti) – poet. …

Victor Dumbrăveanu

Victor Dumbrăveanu (20 august 1946, Corlăteni, judeţul Bălţi, Basarabia) – prozator şi publicist. A absolvit …