Ghazel, de Mihai Eminescu (comentariu literar, rezumat literar)

Ghazel, de Mihai Eminescu, este o poezie a cărei primă ediţie a fost publicată, fragmentar, de Ilarie Chendi, în revista „Tribuna poporului”, Arad, 1902.

A apărut pentru prima oară în volum în Opere IV. Poezii.

Se păstrează în manuscrisul nr. 2.286, 6v-8, brouillon din 1873 şi în manuscrisul nr. 2.285, 122v-123; datată: 20 decembrie 1873.

Compunere de la Berlin, cu multe variante, atestând o elaborare febrilă.

Mihai Eminescu

Ghazel

Tu, cu cruzime m-ai respins, când am voit, copilă,

Să devastez frumuseţea ta cea dulce, făr’ de milă -

Şi totuşi corpul tău e plin de-o coaptă tinereţă,

Tu, al amorului duios demonică prăsilă!

Eu am plecat purtând în piept durerea-mi toată scrisă,

Precum al primăverei vânt duce-n văzduh o filă;

Dar noaptea când am adormit, atunci durerea-mi toată

Se ghemuieşte-n inima-mi, o arde ş-o împila;

Părea din somn că m-am trezit şi te-am văzut pe patu-mi,

Boţind cerşaful meu cel alb cu mâna ta gentilă;

Abia al hainei tale gaz de umăru-ţi se ţine

Şi sânii tăi s-au liberat de-a hainei crudă silă

Şi proaspeţi, albi, rotunzi şi tari ei se ridic, se lasă

Şi ochii tăi în lacrimi ard, în lacrimi dulci de milă.

La răsuflarea cald-a ta se coace-uscată gură,

Se văd frumoşi mărgăritari ce-ntredeschişi defila.

Cu braţul meu eu şelele ţi le-ncleştai sălbatec

Şi-am vrut să-ţi muşc guriţa ta de tremurai febrilă

Şi tu te aperi surâzând, c-o mân-acoperi sânii,

Privirea ta înoată ud, când blândă, când ostilă,

De bunăvoie, lângezind, te laşi de şold răpită,

Dar retrezită din amor tu te desfaci cu silă

Şi de turbare s-a-ncleştat, s-a strâns guriţa-ţi creaţă;

Tu de pe frunte păru-ţi dai, plângi tremurând, copilă,

În şolduri boiul ţi-l îndoi ş-ai vrea să-mi scapi din mână,

Precum se-ndoaie, vrând s-o rupi, în degete-o zambilă.

Dar sângele tău dulce-acum ca mierea cea de struguri

În vine-ţi fierbe nebunit, şi mintea o exilă.

Atunci căzuşi pe pieptul meu o sarcină în friguri,

Un fruct răscopt de-amorului căldură fără milă,

Ai mai gemut o dată clar ca omul care moare,

Apoi te lăsaşi patimei ce te ardea, Sibyllă,

Şi-n lupta noastră te-am adus sub greul vieţii mele,

Pecetea-am rupt, ce pân-acum juneţea ţi-o sigila -

Un corp am fost îngemănat trăind o viaţ-obscură,

Demonic-dulce, amoros, spasmotică, febrilă,

Şi sufletele noastre-atunci pe buze atârnate

S-au contopit în sărutări, în desmierdări, în milă,

Parc-am trecut noi amândoi în noaptea nefiinţei,

Ne-am zugrumat în sărutări, ne-am omorât, copilă!

Check Also

Visează androizii oi electronice?, de Philip K. Dick (comentariu literar, rezumat literar)

Philip Kindred Dick (16 decembrie 1928, Chicago, Illinois, Statele Unite – 2 martie 1982, Santa …

Visările unui hoinar singuratic, de Jean-Jacques Rousseau (comentariu literar, rezumat literar)

Jean-Jacques Rousseau (28 iunie 1712, Geneva, Elveţia – 2 iulie 1778, Ermenonville, Franţa) – scriitor. …

Virgina în grădină, de A.S. Byatt (comentariu literar, rezumat literar)

A.S. Byatt (pseudonimul literar al Antoniei Susan Drabble) (24 august 1936, Sheffield, Marea Britanie – …

Viii şi morţii, de Patrick White (comentariu literar, rezumat literar)

Patrick Victor Martindale White (28 mai 1912, Knightsbridge, Londra, Marea Britanie – 30 septembrie 1990, …

Vieţi pârjolite, de Ricardo Piglia (comentariu literar, rezumat literar)

Ricardo Piglia (24 noiembrie 1941, Adrogue, Argentina) – scriitor. Titlul original: Plata quemada Prima ediţie: …