Germania după al doilea război mondial

După încheierea constituirii sale ca stat unitar, Germania a parcurs până în 1945 trei mari etape: imperiul semiparlamentar al Hohenzollernilor (1871-1918), Republica de la Weimar (1918-1933) şi dictatura nazistă (1933-1945). În 1945, Germania, ca şi capitala sa, Berlinul, a fost împărţită între cei patru învingători. Teritoriul său a fost amputat în est.

Problema esenţială a învingătorilor imediat după încetarea războiului a fost de a hotărî soarta ţării şi realizarea celor trei „D”: denazificare, demilitarizare şi democratizare. Se dorea dezmembrarea Germaniei? Sau reunificarea, dar neutralizarea ţării? Războiul rece a hotărât însă altfel. În 1949 apar două state germane: R.F. Germania şi R.D. Germană, primul un stat capitalist, al doilea un stat comunist. Cele două state s-au repudiat reciproc.

Landurile federale sunt următoarele: Baden-Wurttemberg, Bavaria, Berlin, Brandenburg, Brema, Hamburg, Hessa, Mecklenburg - Pomerania Inferioară, Saxonia Inferioară, Renania de Nord - Westfalia, Renania-Palatinat, Saarland, Saxonia, Saxonia-Anhalt, Schleswig-Holstein şi Turingia.

R.F. Germania

  • Nume oficial: Republica Federală Germania
  • Suprafaţa: 248.096 kmp
  • Populaţia: 61 milioane de locuitori (1980)
  • Capitala: Bonn (al 18-lea oraş ca mărime din ţară)
  • Diviziuni administrative: 10 landuri
  • Organizarea de stat: republică federală. Şeful executivului este cancelarul. Preşedintele statului, care este numit de Consiliul federal (Bundestag), are un rol reprezentativ. Parlamentul este bicameral: Bundesratul (Senat) şi Bundestagul (Adunarea deputaţilor)

Scurt istoric

Statul vest-german a cunoscut o redresare spectaculoasă în „era Adenauer” (1949-1963) prelungită apoi cu „era Erhard” (1963-1966). În această perioadă s-a petrecut miracolul economic german. R.F. Germania a refuzat categoric recunoaşterea R.D. Germane. După guvernarea Kiesinger (1966-1969), cancelarul social-democrat Willy Brandt (1969-1974) a normalizat însă relaţiile cu RDG şi a lansat o politică de deschidere spre Est (Ostpolitik).

Succesorul său, tot un social-democrat, Helmuth Schmidt (1974-1982) s-a confruntat cu o perioadă dificilă din punct de vedere economic. În octombrie 1982, el a cedat puterea liderului Uniunii Creştin Democrate, Helmut Kohl, care a guvernat ţara până în 1998. El este şi cancelarul reunificării, cel care reuneşte ţara la 3 octombrie 1990. Îi urmează cancelarul Gerhard Schroder (PSD). R.F. Germania este membră a NATO din 1955 şi a ONU din 1973.

R.D. Germană

  • Numele oficial: Republica Democrată Germană
  • Suprafaţa: 108.171 kmp
  • Populaţia: 16,7 milioane de locuitori (1978)
  • Capitala: Berlin
  • Diviziuni administrative: 15 districte care au devenit în 1990 5 landuri.
  • Organizarea de stat: stat comunist. În afara Partidului Socialist Unit din Germania au fost admise şi alte partide satelit. Parlament unicameral (Volkskrammer). Secretarul general al partidului conducea atât partidul, cât şi statul. Existau şi trei partide nemarxiste.

Scurt istoric

R.D. Germană a fost considerată de la început un bastion al comunismului în lumea capitalistă. În 1950 a devenit membră a CAER şi în 1955 a Pactului de la Varşovia. În 1973 R.D. Germania a fost primită în ONU. Economia a copiat modelul sovietic. Industria a fost planificată, iar agricultura cooperativizată. 380.000 de soldaţi sovietici au staţionat permanent în RDG până în 1990.

Secretarii general al PSUG au fost Walter Ulbricht (1950-1971), apoi Erick Honecker (1971-1989). Monopolul politic comunist a fost contestat aproape în permanenţă. Până în 1961, circa 3 milioane de est-germani au fugit în R.F. Germania. Zidul Berlinului, ridicat în 1961, a stopat „hemoragia”, dar regimul a rămas contestat în special de intelectuali, în 1989, privat şi de sprijinul URSS, regimul comunist este înlăturat.

Cronica anilor 1949-2000

  • 1949: Legea fundamentală, Constituţia R.F. Germania, a fost promulgată la 23 mai. La 14 august au loc primele alegeri pentru Bundestag. La 7 octombrie a fost întemeiată R.D. Germană.
  • 1951: Franţa, R.F. Germania, Italia, Belgia, Olanda şi Luxemburg se asociază punând bazele Comunităţii Europene a Cărbunelui şi Oţelului (CECO).
  • 1954: Prin acordurile de la Paris, R.F. Germania obţine suveranitate statală. Germania câştigă campionatul mondial de fotbal.
  • 1955: Încetează statutul de ocupaţie, iar R.F. Germania devine membră a NATO.
  • 1956: Bundestagul decide obligativitatea serviciului militar. În R.D. Germană ia fiinţă „Armata Populară Naţională”.
  • 1957: Statele membre ale CECO pun la Roma bazele Comunităţii Economice Europene (CEE).
  • 1958: Konrad Adenauer şi Charles de Gaulle pun bazele prieteniei germano-franceze.
  • 1968: Mişcările studenţeşti ating în oraşele Berlin şi Frankfurt puncte culminante. Armata Populară a R.D. Germană participă la înăbuşirea „Primăverii de la Praga”.
  • 1970: Willy Brandt la Varşovia. Din 1969, social-democratul federal al unui cabinet format din SPD şi FDP. Prin politica sa faţă de Răsărit, acesta iniţiază o fază de dialog între Est şi Vest.
  • 1973: Naţiunile Unite acceptă ca membre R.F. Germania şi R.D. Germană.
  • 1975: R.F. Germania şi R.D. Germană devin la Helsinki, alături de alte 33 de state, cosemnatare ale declaraţiei finale a CSCE.
  • 1982: Ca urmare a unui vot constructiv de neîncredere, Helmut Kohl devine cancelar al coaliţiei formate din CDU / SCU şi FDP.
  • 1989: Triumful revoluţiei paşnice. La Berlin cade Zidul, concomitent fiind deschisă Poarta Brandenburg.
  • 1990: Camera Populară a R.D. Germană, rezultată ca urmare a primelor alegeri libere, decide aderarea la R.F. Germania la 3 octombrie. Germania este reunificată. Berlin redevine capitală.
  • 1991: Bundestagul decide asupra Berlinului ca sediu al guvernului.
  • 1994: Ultimele trupe ruseşti părăsesc Berlinul.
  • 2000: Expo 2000 - Expoziţia mondială universală de la Hanovra.