Georgeta Antonescu

Georgeta Antonescu (18 decembrie 1937, Cluj) - istoric literar. Fiică a Floricăi (născută Mazilu) şi a lui Caius Antonescu, medici, Antonescu frecventează şcoala la Sibiu (1944-1945), Lipova (1945-1949) şi Cluj (1949-1951), apoi, tot la Cluj, liceul, între anii 1951 şi 1954, avându-l între profesori pe I.D. Sârbu. Devine studentă a Facultăţii de Filologie-Istorie-Filosofie, secţia română, a Universităţii „Babeş-Bolyai” (1954-1958) şi se afirmă în cadrul cercurilor ştiinţifice studenţeşti. După obţinerea licenţei, îşi începe cariera didactică în învăţământul superior clujean. Doctor în filologie din 1971, ajunge profesor la Facultatea de Litere. A îndeplinit şi funcţiile de prodecan şi decan la aceeaşi facultate.

Debutează cu articole de istorie literară în „Buletinul cercurilor ştiinţifice studenţeşti. Ştiinţe sociale” (Cluj, 1956-1957), iar editorial cu studiul monografic Aron Densuşianu (1974). Colaborează cu studii de istorie literară şi comentarii critice la revistele „Limbă şi literatură”, „Manuscriptum”, „Revista de istorie şi teorie literară”, „Revista de pedagogie”, „Pro didactica”, „Studia Universitatis «Babeş-Bolyai»”, „Acta Musei Devensis”, „Sargetia”, „Tribuna”, „Steaua” şi „Vatra”.

Anvergura reală a investigaţiilor de istorie literară, capacitatea de a discerne critic valorile sunt ilustrate de numeroase articole semnate de Antonescu, reprezentând contribuţia la Dicţionarul scriitorilor români (coordonat de Mircea Zaciu, Marian Papahagi şi Aurel Sasu) şi Dicţionarul analitic de opere literare româneşti (coordonat de Ion Pop). Sunt comentarii pertinente la opere şi autori atât din perioadele mai vechi ale literaturii române (cronicarii, paşoptiştii etc.), cât şi din contemporaneitate (I.D. Sârbu etc.). Segmentul temporal cercetat cu predilecţie este secolul al XIX-lea.

Bazându-se pe evaluări generale temeinic argumentate, stăpânind cu autoritate detaliile informaţiei, autoarea interpretează nuanţat şi din perspectivă modernă scriitori de nivel valoric variabil, respectiv pe Costache Bălăcescu şi Costache Negruzzi, pe Costache Caragiali şi Vasile Alecsandri, pe George Creţeanu şi Ion Codru-Drăguşanu.

Cele două cărţi - monografia Aron Densuşianu (1974) şi eseul Introducere în opera lui Ion Codru-Drăguşanu (1983) - şi ediţiile pe care le-a pregătit şi prefaţat - Amintiri din viaţa mea de Francisc Hossu-Longin (1975), Cercetări literare de Aron Densuşianu (1983) şi Negriada de acelaşi autor (1988) - atestă în autoarea lor „un cercetător ponderat, cu o judecată critică şi istorică echilibrată” (Alexandru Dobrescu).

Scris sobru, exact, întemeindu-se pe o documentare abundentă şi o idee clară de investigare şi construcţie, studiul monografic Aron Densuşianu a fost bine primit de critică, fiind considerat „dosarul unei reabilitări”. Concepută după modelul consacrat, lucrarea tratează distinct viaţa şi opera eruditului profesor ardelean. Reexaminarea contribuţiilor lui Aron Densuşianu în critica şi istoria literară are semnificaţia unui recurs şi a unei restituiri, căci corectează o imagine istoriografică în mare parte nedreaptă. Antonescu constată, pe baza unei lecturi atente şi în contextul epocii, merite reale ale incomodului contemporan şi coleg de generaţie al lui Maiorescu, Hasdeu, Odobescu.

Prin Istoria limbei şi literaturei române, „una dintre primele sinteze cu adevărat personale pe care le-a cunoscut cultura noastră”, şi prin studiile din volumul Cercetări literare, Aron Densuşianu rămâne „unul dintre adevăraţii întemeietori ai istoriei noastre literare”. Opera lui fiind, în timp, „mai mult contestată decât cunoscută”, circumstanţele vieţii şi ale receptării scrisului său, traiectoria lor în posteritate fac din Aron Densuşianu nu „un necunoscut, ci, mai degrabă un «nerecunoscut»”.

În eseul consacrat operei lui Ion Codru-Drăguşanu, Antonescu abordează cazul unui scriitor descoperit târziu. Deşi nu a fost un anonim în epoca sa, ci un personaj cu o biografie interesantă (revoluţionar, «aventurier», călător, funcţionar disciplinat), abia în secolul al XX-lea autorul Peregrinului transilvan este valorizat ca scriitor, prin contribuţia editorială şi critică a lui Nicolae Iorga şi a lui Şerban Cioculescu.

Autoarea reia toate datele cazului şi, după un succint excurs biografic, procedează la o analiză sistematică a elocventului memorial al Drăguşanului, având în vedere tehnica narativă, structura compoziţională, semnificaţia „voiajului”, aşa cum se desprinde din Peregrin, pusă în comparaţie cu semnificaţia voiajului la predecesorii şi contemporanii lui (Alecsandri, Bolintineanu, Filimon, mai vechiul Dinicu Golescu). Diferenţa specifică în cadrul genului, atunci în formare în literatura noastră, ar consta în faptul că această operă „transformă călătoria în «romanul» unei existenţe şi al unei aventuri”.

Antonescu continuă şi ilustrează pertinent tradiţia şcolii clujene de critică şi istorie literară, atât sub raportul temelor, cât şi sub cel metodic, fapt evident şi în contribuţiile autoarei la volumele colective de studii, alcătuite în cadrul catedrei: Studii literare (Cluj Napoca, 1987), Semiotica şi poetica. Contribuţii la studiul dialogului (Cluj Napoca, 1984), Semiotica şi poetica. Textul şi coerenţa (Cluj Napoca, 1985) şi Semiotica şi poetica. Textul şi intertextualitatea (Cluj Napoca, 1987).

Opera literară

  • Istoria literaturii române moderne (în colaborare cu Maria Protase şi Livia Grămadă), partea I, Cluj Napoca, 1974;
  • Aron Densuşianu, Cluj Napoca, 1974;
  • Istoria literaturii române. Epoca veche (în colaborare cu Octavian Schiau), Cluj Napoca, 1975;
  • Istoria literaturii române. Epoca premodernă (în colaborare cu Octavian Schiau), Cluj Napoca, 1981;
  • Introducere în opera lui Ion Codru-Drăguşanu, Bucureşti, 1983;
  • „Alexandru Lăpuşneanu” de Costache Negruzzi, Cluj Napoca, 2001.

Ediţii

  • Francisc Hossu-Longin, Amintiri din viaţa mea, introducerea editorului, Cluj Napoca, 1975;
  • Aron Densuşianu, Cercetări literare, introducerea editorului, Cluj Napoca, 1983; Negriada, prefaţa editorului , Bucureşti,1988.

Antologii

  • Natura în poezia românească, prefaţa editorului, Bucureşti, 1996.

Check Also

George Dorul Dumitrescu

George Dorul Dumitrescu (14 februarie 1901, Ceptura, judeţul Prahova – ?) – prozator. Este fiul …

Geo Dumitrescu

Geo (Gheorghe V.) Dumitrescu (17 mai 1920, Bucureşti – 28 septembrie 2004, Bucureşti) – poet, …

Aurelian Titu Dumitrescu

Aurelian Titu Dumitrescu (15 februarie 1956, Caracal, judeţul Olt) – poet. Este fiul Mariei (născută …

Aurel Dumitraşcu

Aurel Dumitraşcu (21 decembrie 1955, Sabasa, judeţul Neamţ – 16 septembrie 1990, Bucureşti) – poet. …

Victor Dumbrăveanu

Victor Dumbrăveanu (20 august 1946, Corlăteni, judeţul Bălţi, Basarabia) – prozator şi publicist. A absolvit …