George Dan

George Dan (10 februarie 1916, Cadievu, judeţul Caliacra, Cadrilater - 5 ianuarie 1972, Bucureşti) - poet şi traducător. Este fiul Călinei (născută Duilaş) şi al lui Vasile Dan.

După ce a absolvit Liceul „Ştirbei Vodă” din Călăraşi, lucrează în Marina Militară, apoi în Marina Comercială, obţinând brevetul de ofiţer în 1940. După război se stabileşte în Bucureşti. În 1935 scoate la Călăraşi revista „Nenufar”. Debutează în „Revista scriitorilor români” (1936), cu poezia Cufundare, semnată George Danubia; debutul editorial are loc în 1949, cu volumul de balade şi poeme Bună dimineaţa!

Din 1945 frecventează cenaclul Sburătorul. Colaborează la revistele „Preocupări literare”, „Viaţa românească”, „Istm”, „Festival”, „Gazeta literară”, „Contemporanul”, „Tomis”, „Astra”, „Familia”, „Ateneu” etc. Este redactor la „România liberă” (1946-1948) şi la „Flacăra” (1948-1949).

Din 1966 călătoreşte mult pe mare, către destinaţii orientale şi extrem-orientale. În acelaşi an participă ca traducător la Congresul internaţional al iranologilor de la Teheran, iar în 1971, la sărbătorirea a 2.500 de ani de existenţă a statului iranian. Traduce poezie persană şi indiană, din Baudelaire, Verlaine, Poe şi din literatura sovietică.

Cunoscut mai ales ca poet-traducător din poezia persană, Dan este el însuşi un poet prolific. După un scurt episod conformist, versurile sale, de inspiraţie exclusiv marină sau dunăreană, mărturisesc pasiunea pentru meseria sa, cea de navigator. Orientul şi marea sunt cele două filtre esenţiale prin care este văzută lumea: Dobrogea este o „Persie mică”, nalbele sunt flori orientale, versurile din Barcagiul Barbălată poartă drept moto un gazel, marea are „ochi de pisică siameză”.

Acuarelele dunărene sunt proiecţii care şi ele au inflexiuni orientale: „Dintr-un fildeş lucrat foarte proaspăt / sfârcul alb ia o gâză în cioc; / ce subţire-i al smârcului oaspăt/despletindu-şi penajul din coc!”; „Pe-o fragedă tipsie de smarald, / un nufăr aburind în rouă, cald: / ou despicat prin dur albuş,/până-n polen de gălbenuş.” Un număr important de poezii sunt scrise în călătoriile în jurul lumii, constituindu-se în mărturii transfigurate ale unor întâlniri cu alte civilizaţii.

Exotismului locurilor i se adaugă şi o oarecare teatralitate a personajelor, precum şi o grandilocvenţă a gesturilor acestora; rezultatul este o poezie în care totul se percepe într-un mod exotic, aventuros, cu un filon de patetism, dar şi de umor: „La bar «La Calul Troii» / se-ntorc din larg eroii / cu pumnii-n buzunare, / setoşi de răzbunare”.

Această viziune este susţinută structural de poeme lungi, balade, romanţe, în care Dan versifică uşor, rostogolind cuvintele cu impetuozitate şi părând a se opri cu greu. Înrudirii cu Ion Minulescu, semnalată de Mioara Apolzan, i se adaugă aceea cu Panait Istrati, atmosfera baladescă fiind uneori asemănătoare, cum remarca Ion Vinea. Poet şi navigator, Dan s-a îndreptat în cele din urmă către traducerea de poezie „exotică” - persană şi indiană -, realizând traduceri din Saadi, Omar Khayyam, Firdousi, Tagore etc.

Opera literară

  • Bună dimineaţa!, Bucureşti, 1949; ediţie îngrijită şi prefaţă de Marcel Gafton, cu o însemnare de Ion Vinea, Bucureşti, 1976;
  • Decorat cu Ordinul Muncii, Bucureşti, 1949;
  • Povestea tractorului de la minereu la brazdă (în colaborare cu Nicolae Jianu), Bucureşti, 1949;
  • Rapsodia marinarilor, Bucureşti, 1954;
  • Dunăre, Dunăre..., Bucureşti, 1955;
  • Flori de mare, Bucureşti, 1957;
  • Hamalii, Bucureşti, 1957;
  • Goarna şi sirena, Bucureşti, 1959;
  • Pui de lună, Bucureşti, 1960;
  • Cântece de luptă, Bucureşti, 1962;
  • Fildeşul negru, Bucureşti, 1965;
  • Corabia cu cincizeci de catarge, Bucureşti, 1966;
  • Din ochiul ciclonului, postfaţă de Ion Vinea, Bucureşti, 1968;
  • Fructe de mare, Bucureşti, 1970;
  • Mater nostra, Bucureşti, 1971.

Traduceri

  • Constantin Simonov, Prieteni şi duşmani, Bucureşti, 1949;
  • K.M. Staniukovici, Povestiri marinăreşti, Bucureşti, 1955 (în colaborare cu Dina Haim);
  • Serghei Mihalkov, Poezii, Bucureşti, 1957;
  • Saadi, Grădina florilor (Golestan), prefaţă de Tudor Vianu, Bucureşti, 1959; Poeţi persani, prefaţă de Tudor Vianu, Bucureşti, 1963;
  • Rabindranath Tagore, Versuri, prefaţă de Zoe Dumitrescu-Buşulenga, Bucureşti, 1966; Poeme, prefaţă de Radu Boureanu, Bucureşti, 1967; Luna în creştere, Bucureşti, 1968;
  • Firdousi, Şah-name (Cronica Şahilor), prefaţă de Virgil Cândea, Bucureşti, 1969; Privighetorile Persiei. Antologie de poezie persană (secolele X-XX), prefaţă de Virgil Cândea, Bucureşti, 1971;
  • Omar Khayyam, Catrene, Bucureşti, 1972.

Check Also

George Dorul Dumitrescu

George Dorul Dumitrescu (14 februarie 1901, Ceptura, judeţul Prahova – ?) – prozator. Este fiul …

Geo Dumitrescu

Geo (Gheorghe V.) Dumitrescu (17 mai 1920, Bucureşti – 28 septembrie 2004, Bucureşti) – poet, …

Aurelian Titu Dumitrescu

Aurelian Titu Dumitrescu (15 februarie 1956, Caracal, judeţul Olt) – poet. Este fiul Mariei (născută …

Aurel Dumitraşcu

Aurel Dumitraşcu (21 decembrie 1955, Sabasa, judeţul Neamţ – 16 septembrie 1990, Bucureşti) – poet. …

Victor Dumbrăveanu

Victor Dumbrăveanu (20 august 1946, Corlăteni, judeţul Bălţi, Basarabia) – prozator şi publicist. A absolvit …