George Antonescu

George Antonescu (11 iunie 1908, Horecea Mănăstirii, judeţul Cernăuţi, Basarabia - 1 iunie 1993, Câmpulung Moldovenesc, judeţul Suceava) - poet şi prozator.

Părinţii săi, Neculai şi Zamfira Antonovici, erau ţărani. Numele originar al familiei, la care scriitorul revine în 1939, era Antonescu. A urmat şcoala primară în satul natal (1916-1917) şi la Cernăuţi (1918-1922), unde va frecventa şi Liceul „Aron Pumnul” (1922-1929), şi Facultatea de Teologie (1929-1933). A audiat şi cursurile Facultăţii de Litere şi Filosofie şi ale Seminarului Pedagogic Universitar (1933-1936).

Corector şi încasator al ziarului „Glasul Bucovinei”, preot apoi într-o comună cernăuţeană, va lucra din 1937 în cancelaria Mitropoliei Bucovinei. Pe lângă alte însărcinări, a avut şi răspunderea redacţională a publicaţiilor „Credinţa” (1937-1949), la care colabora, alături de alţi tineri poeţi, încă din 1935, şi „Foaia oficială” a Mitropoliei (1947, devenită „Cuvântul adevărului”, 1948).

Antonescu s-a format ca scriitor în ambianţa grupării „Iconar”, fiind unul dintre fondatori. Debutase în revista „Junimea literară” (1931), în care va fi prezent, aproape număr de număr, până în 1935. A mai colaborat cu versuri, proză, publicistică literară şi culturală la „Glasul Bucovinei”, „Revista scriitoarelor şi scriitorilor români”, „Ţara Şipeniţului”, „Buna-Vestire”, „Convorbiri literare”, „Bucovina”, „Revista Bucovinei”, „Bucovina literară”, „Universul literar” etc. După al doilea război mondial, la Suceava, pune bazele grupării literare „Voievodul”, împreună cu Dimitrie Loghin, Mihail Cazacu şi Dumitru Florea-Rarişte şi reuşeşte chiar să publice o antologie a scrisului bucovinean (Floare de gând, 1947).

În 1992 publică, sub titlul general Neuitatele plaiuri natale, un volum de poezie şi, împreună cu soţia sa, Silvia Antonescu, unul de proză. Încă de la debut, scriitorul a încercat versul şi proza, cultivând apoi ambele genuri, dar cu rezultate diferite. Deşi firescul mişcării şi fluiditatea scriiturii sunt notabile, autorul, care insistă în direcţia realismului psihologic, nu are propriu-zis instinct epic. O proză cu tente poetice, umoristică şi fantezistă, ar fi convenit acestui scriitor cu înclinaţii calofile. Descriptivismul, uşor spiritualizat, domină începuturile poetului. Tematica tradiţională caută relieful expresivităţii moderne, care, în exces, impune versului o înfăţişare muncită, nefirească sau un fals prestigiu ermetic.

Plaiul bucovinean cu ape, izvoare, codri şi ţărani, surprins într-o lumină egală, fără timp, reprezintă materia în care se încrustează simbolurile unor trăiri potolite. Cerul, arcuit ocrotitor, şi apele răsfrâng imaginea frustă a unui eden rustic, apropiat şi prielnic omului, unde gesturile cele mai simple capătă o solemnitate ceremonioasă. Bucolică, fără a fi convenţională, lirica evoluează firesc de la expresionismul formal, vizibil în stilizarea peisajului şi extatica mişcării, la ortodoxismul imnic, celebrând „ploile şi bobul”. Poezia lui Antonescu, elaborată, de o anume prospeţime a metaforei, tinde să se înscrie printre metamorfozele moderne ale tradiţiei.

Opera literară

  • Neuitatele plaiuri natale, vol. I, prefaţă de Constantin Blănaru, Suceava, 1992, vol. II (în colaborare cu Silvia Antonescu), Suceava, 1993.

Antologii

  • Floare de gând, Suceava, 1947 (în colaborare cu Dimitrie Loghin).

Check Also

George Dorul Dumitrescu

George Dorul Dumitrescu (14 februarie 1901, Ceptura, judeţul Prahova – ?) – prozator. Este fiul …

Geo Dumitrescu

Geo (Gheorghe V.) Dumitrescu (17 mai 1920, Bucureşti – 28 septembrie 2004, Bucureşti) – poet, …

Aurelian Titu Dumitrescu

Aurelian Titu Dumitrescu (15 februarie 1956, Caracal, judeţul Olt) – poet. Este fiul Mariei (născută …

Aurel Dumitraşcu

Aurel Dumitraşcu (21 decembrie 1955, Sabasa, judeţul Neamţ – 16 septembrie 1990, Bucureşti) – poet. …

Victor Dumbrăveanu

Victor Dumbrăveanu (20 august 1946, Corlăteni, judeţul Bălţi, Basarabia) – prozator şi publicist. A absolvit …