Generaţia paşoptistă şi proiectul liberal

După 1821, tineri moldoveni şi munteni au plecat la studii în străinătate, cu deosebire la Paris, unde au luat contact cu ideile liberale.

Epoca regulamentară, favorabilă şcolii naţionale şi contactelor intelectuale cu Occidentul, a asigurat formarea unei generaţii preocupate de transformarea fundamentală a societăţii româneşti. Această generaţie a contribuit la organizarea Revoluţiei de la 1848 şi la fondarea statului naţional.

Ideilor liberale s-au afirmat în anumite cercuri politice şi culturale, în cadrul unor societăţi secrete dintre care unele erau legate de lojele masoneriei franceze, care reuneau o serie de personalităţi: Nicolae Bălcescu, Ştefan Golescu, C.A. Rosetti, Mihail Kogălniceanu, fraţii Golescu, Simion Bărnuţiu etc. „Societatea Filarmonică”, „Asociaţia literară a României”, „Societatea studenţilor români din Paris”, „Frăţia”, librării particulare, cluburi şi cercuri de lectură, în special a presei occidentale, au constituit importante centre de răspândire a ideilor liberalismului politic şi economic.

Paşoptiştii susţineau libertatea individuală şi egalitatea în faţa legilor, drepturi şi libertăţi cetăţeneşti, constituirea adunărilor reprezentative, emanciparea ţăranilor şi împroprietărirea lor, libertatea comerţului şi încurajarea industriei ca bază a relaţiilor capitaliste, largă autonomie internă.