Gabriel Drăgan

Gabriel Drăgan (8 iunie 1904, Nicoreşti, judeţul Galaţi - 11 februarie 1981, Nicoreşti) - prozator. Este fiul Soltanei (descendentă a unui neam de răzeşi) şi al lui Panaite Drăgan (mort pe front, în 1917).

A urmat şcoala primară în satul natal şi liceul în Focşani şi în Piatra Neamţ. Absolvind magna cum laude Facultatea de Litere şi Filosofie a Universităţii din Bucureşti (1929), a fost, mai întâi, profesor suplinitor în Diciosânmărtin, Dumbrăveni şi Aiud, fiind apoi funcţionar în Ministerul de Externe, condus de Nicolae Titulescu.

În 1923, debuta cu versuri în ziarul „Reformatorul” din Piatra Neamţ; aici este redactor la „Telegraful” (1923-1924) şi director al revistei literare „Freamătul” (1925, 1927). Colaborează cu poezie, cronică literară, fragmente din monografiile pe care le începuse despre Ştefan Petică şi Artur Enăşescu la „Tribuna nouă” „Floarea soarelui”, „Târnava”, „Universul literar”, „Universul”, „România literară”, „Convorbiri literare”, „Provincia literară” (Sibiu), „Foaia interesantă”, „Izbânda”, „Luceafărul literar şi critic”, „Munca literară”, „Cuget clar”, „Îndreptar”, „Frământări”, „Banatul literar”, „Propăşirea”, „Preocupări literare”, „Basarabia”, „Provincia” etc. Între 1933 şi 1935 a scos, la Bucureşti, „Reacţiunea literară”. A semnat şi Petru Şoltuz sau Savel Bornar. Părăsind Bucureştiul pentru a se retrage în satul natal, din 1963 până în 1967 a fost profesor de limba română în Nicoreşti.

De la romanul Pe frontul Mărăşeşti învie morţii... (1934; reeditat în mai multe rânduri) - frescă încrâncenată a războiului pentru întregire şi satiră a anilor postbelici, indiferenţi faţă de cei ce s-au jertfit atunci (indiferenţă pe care eroul cărţii, Mircea Boteanu, voluntar pe front, apoi doctor în filosofie şi cercetător al lui Henri Bergson, o înregistrează cu o revoltă dusă până la nebunie) - la polemica din Istoria literaturii române (1936), care elimină modernismul ca „negaţie” a tradiţiei, de la versurile strânse în volumul Trofee de aur (1937), duioase idile sub cer moldav, ori viziuni romantice ale smulgerii din captivitatea „smârcului” prin mistica creaţiei, la galeria de portrete istorice din Forţele naţionalismului creator (1937), scrisul lui Drăgan este acaparat de adeziunea lui (de cele mai multe ori prea locvace şi nesusţinută artistic) la idealul naţionalist al epocii.

Opera literară

  • Pe frontul Mărăşeşti învie morţii..., Bucureşti, 1934;
  • Istoria literaturii române, Bucureşti, 1936;
  • Forţele naţionalismului creator, Bucureşti, 1937;
  • Trofee de aur, Bucureşti, 1937;
  • Pajişti de mărgean. Moarte şi ideal. Ceaslov cu adoraţii, Bucureşti, 1937.

Check Also

George Dorul Dumitrescu

George Dorul Dumitrescu (14 februarie 1901, Ceptura, judeţul Prahova – ?) – prozator. Este fiul …

Geo Dumitrescu

Geo (Gheorghe V.) Dumitrescu (17 mai 1920, Bucureşti – 28 septembrie 2004, Bucureşti) – poet, …

Aurelian Titu Dumitrescu

Aurelian Titu Dumitrescu (15 februarie 1956, Caracal, judeţul Olt) – poet. Este fiul Mariei (născută …

Aurel Dumitraşcu

Aurel Dumitraşcu (21 decembrie 1955, Sabasa, judeţul Neamţ – 16 septembrie 1990, Bucureşti) – poet. …

Victor Dumbrăveanu

Victor Dumbrăveanu (20 august 1946, Corlăteni, judeţul Bălţi, Basarabia) – prozator şi publicist. A absolvit …