Gabriel Bălănescu

Gabriel Bălănescu (16 aprilie 1913, Berbeşti, judeţul Vâlcea - 19 martie 1986, Santa Clara, Statele Unite) - prozator. Este fiul Gabrielei şi al lui Ion Bălănescu. Bălănescu a făcut clasele primare în comuna natală şi Liceul „Alexandru Lahovary” din Râmnicu Vâlcea. Încă înainte de absolvire luase hotărârea să se înscrie la Facultatea de Litere din Bucureşti. Fire exaltată, cu gustul riscului şi o înclinaţie spre trăiri impetuoase, Bălănescu, care între timp intră în gazetărie, devine un adept al mişcării legionare.

Condamnat în 1945, în contumacie, la închisoare pe viaţă, este arestat un an mai târziu. Eliberat în 1947, se alătură grupurilor de partizani din munţi, făcând parte din comandamentul mişcării legionare de rezistenţă anticomunistă. Prins în februarie 1949, e osândit la temniţă grea. La mai mult de un deceniu după punerea în libertate (1964), în martie 1977, obţine azil politic, stabilindu-se în Statele Unite. S-a stins după o suferinţă îndelungată.

În ţară, a colaborat, iscălind cu iniţiale, cu prescurtări ale numelui sau cu pseudonimul Şerban Bariţiu, la foile vâlcene „Oltul”, „Bobi de mărgean”, „însemnări”, unde a fost şi redactor, „Litere”, „Iconar”, „Buna Vestire”, „Revista funcţionarilor publici”, „Vremea” etc. Reîncepe să scrie în exil, la publicaţiile „Drum” (Mankato, Minnesota) şi „Libertatea” (New York), uneori folosind semnăturile Aron Grămadă sau Silviu Turdeanu; de asemenea, este prezent în câteva numere ale revistei „Mele” (Honolulu).

În 1981, tipăreşte eseul Jurnalul unui anonim, iar Editura Dacia din Madrid îi scoate cartea Din împărăţia morţii, o evocare a suferinţelor îndurate în puşcăriile comuniste, între 1981 şi 1986 a fost director al revistei „Curierul”. Cu învârtejiri verbale alunecând, printre nebulozităţi şi contorsionări, într-un delir ce mimează ideaţia febricitantă, Bălănescu se avântă în publicistică ţinând „sabia” într-o mână şi „crucea” în cealaltă. Iluminările şi smeririle lui, într-o gestică a trăirilor extreme, exhibă mari tensionări, între exasperare şi nădăjduire.

După debutul nesemnificativ la „Oltul” (1923), compune proză, în care obscurizarea înţelesurilor, într-o manieră aproape stocastică, este mai mult o chestiune de strategie a unui discurs narcisiac. Tema „drumului”, spre şi dinspre necunoscut, halucinaţia suprarealistă a „visului”, silueta mitică a lui Acteon, cu trena ei alegorică, sunt, în aceste texte prea dificile pentru cât au de spus, componente obsesive, care se găsesc şi în cărţile lui Bălănescu.

Alegorie a căutării de sine, romanul Acteon (1934) e, cu accentele lui de negativism şi teribilism, spovedania unui înfrânt. O carte când obscură şi pretenţioasă, când cotropită de lirismul difuz al unei meditaţii despre singurătatea şi tristeţea creatorului, prins în „cercurile concentrice ale necunoscutului”.

În Satul Duba (1936), logica visului, amalgamând prevestiri, presentimente, o teamă fără nume, tinde să încropească o stare de poem. Dar înceţoşarea persistentă şi sintaxa abruptă, eliptică proiectează aceste „vecernii” în vag şi în nedesluşit. O disperare care nu urcă pe culmi, o frământare izbucnind în emfază şi în iraţional agită solilocviul din Cartea întunerecului (1940). Este, cu spasmele unui epic hipernevrotic, jurnalul unui sceptic, torturat de incertitudini, absorbit de reverii, glorificând „tensiunea astrală a nopţii” care declanşează resorturile profunde ale vieţii, dar şi aţâţă, demonic, instinctele.

Romanul Avram Iancu (1940), cu o prefaţă scrisă de Liviu Rebreanu, îmbină ficţiunea cu documentul, într-o naraţiune împinsă spre confiniile basmului. La moartea Regelui Munţilor, „durerea cuprindea cerul”, amplificând printr-o metonimie uriaşă semnificaţia unui destin.

Opera literară

  • Acteon, prefaţă de Ştefan Ion George, Râmnicu Vâlcea, 1934;
  • Satul Daba, Râmnicu Vâlcea, 1936;
  • Avram Iancu, prefaţă de Liviu Rebreanu, Bucureşti, 1940;
  • Cartea întunerecului, Bucureşti, 1940;
  • Jurnalul unui anonim, 1981;
  • Din împărăţia morţii, Madrid, 1981; ediţia Timişoara, 1994.

Check Also

George Dorul Dumitrescu

George Dorul Dumitrescu (14 februarie 1901, Ceptura, judeţul Prahova – ?) – prozator. Este fiul …

Geo Dumitrescu

Geo (Gheorghe V.) Dumitrescu (17 mai 1920, Bucureşti – 28 septembrie 2004, Bucureşti) – poet, …

Aurelian Titu Dumitrescu

Aurelian Titu Dumitrescu (15 februarie 1956, Caracal, judeţul Olt) – poet. Este fiul Mariei (născută …

Aurel Dumitraşcu

Aurel Dumitraşcu (21 decembrie 1955, Sabasa, judeţul Neamţ – 16 septembrie 1990, Bucureşti) – poet. …

Victor Dumbrăveanu

Victor Dumbrăveanu (20 august 1946, Corlăteni, judeţul Bălţi, Basarabia) – prozator şi publicist. A absolvit …