G. Şt. Cazacu-Delarast

G. Şt. Cazacu-Delarast (19 iulie 1896, Rast, judeţul Dolj - 22 noiembrie 1944, Bucureşti) - poet. Este fiul Mariei (născută Dănciulescu) şi al lui Ştefan I. Cazacu, comerciant.

Cazacu a urmat gimnaziul în Craiova, la Liceul „Carol I”, apoi Şcoala Superioară de Comerţ, pe care o întrerupe, fiind trimis în 1916 pe front. În 1919 reia studiile la Şcoala Superioară de Comerţ, dar în 1920 se înscrie la Şcoala de Ofiţeri de Administraţie, absolvind-o cu gradul de sublocotenent. Este repartizat într-o unitate din Sighetu Marmaţiei.

În 1923 debutează cu poezie în publicaţia clujeană „Eroii”; în 1927-1928 editează revistele „Zări senine” (Bacău) şi „Căminul nostru” (Sighet-Bacău). Vine în Bacău ca profesor la Şcoala Militară de Administraţie. Aici colaborează la „Ateneul cultural” şi e prieten cu George Bacovia. Mutat, în 1928, în Bucureşti, scrie în „Orizonturi noi”, publicaţie condusă de Pan M. Vizirescu şi de George Bacovia şi continuată de revista „literară, artistică, social㔄Cronicarul” (1931-1934), al cărei director a fost.

Apare cu versuri în „Astra Maramureşului”, „Braşovul literar şi artistic”, „Crainicul”, „Condeiul”, „Convorbiri literare”, „Cosânzeana”, „Gând şi slovă oltenească”, „Gazeta de Transilvania”, „Herald”, „Hyperion”, „Izvod”, „Luceafărul literar şi critic”, „Luceafărul”, „Munca literară şi artistică”, „Ogorul”, „Porunca vremii”, „Ramuri”, „Ritmuri”, „Răsăritul” (Chişinău), „Revista scriitoarelor şi scriitorilor români”, „Raza literară”, „Sfarmă-Piatră”, „Secolul”, „Tribuna tineretului”, „Universul” şi „Universul literar”.

Scoate volumele Simfonii de seară (1926), Calea sângelui. 1916-1917 (1929), Acorduri (1930), Draperii negre (1932), Caietul cu simfonii (1935) şi Cântece din sat (1941). O culegere din epigramele şi „epitaf ele” sale, Ad memoriam, i-a apărut în 1931. A semnat şi G. Şt. Cazacu-Delarast sau Şt. Delarast.

Cazacu uneşte o atmosferă a tristeţilor evanescente şi a armoniei muzicale, de sorginte simbolistă, cu poezia satului şi, paradoxal, cu aceea a războiului. „Acorduri”, „litanii”, „game stinse” acompaniază dureri înăbuşite (credinţa stinsă, ruperea de glie, trecerea) şi pustiul sufletului. Modelul este George Bacovia, dar influenţe vin şi din Verlaine ori din Şt. Petică. Sugestive imagini picturale ţâşnesc în această poezie care nu poate evita clişeul, dar îl adoptă cu o încredere candidă, el potrivindu-se fondului sufletesc.

Calea sângelui, carte a amintirilor de pe front, prefaţată de o scrisoare a lui George Bacovia şi premiată de Academia Română, ajunge, prin tiparele biblice, la un umanitarism pur şi înălţător.

Opera literară

  • Simfonii de seară, Bacău, 1926;
  • Calea sângelui. 1916-1917, prefaţă de George Bacovia, Bucureşti, 1929;
  • Acorduri, Bucureşti, 1930;
  • Ad memoriam. Epigrame şi epitafe, Bucureşti, 1931;
  • Draperii negre, Bucureşti, 1932;
  • Caietul cu simfonii, Bucureşti, 1935;
  • Cântece din sat, prefaţă de Pan M. Vizirescu, Bucureşti, 1941.

Check Also

George Dorul Dumitrescu

George Dorul Dumitrescu (14 februarie 1901, Ceptura, judeţul Prahova – ?) – prozator. Este fiul …

Geo Dumitrescu

Geo (Gheorghe V.) Dumitrescu (17 mai 1920, Bucureşti – 28 septembrie 2004, Bucureşti) – poet, …

Aurelian Titu Dumitrescu

Aurelian Titu Dumitrescu (15 februarie 1956, Caracal, judeţul Olt) – poet. Este fiul Mariei (născută …

Aurel Dumitraşcu

Aurel Dumitraşcu (21 decembrie 1955, Sabasa, judeţul Neamţ – 16 septembrie 1990, Bucureşti) – poet. …

Victor Dumbrăveanu

Victor Dumbrăveanu (20 august 1946, Corlăteni, judeţul Bălţi, Basarabia) – prozator şi publicist. A absolvit …