Formarea unei noi conştiinţe europene

Ideea europeană - scurt istoric

Ideea europeană îşi are rădăcinile în trei mari tradiţii moştenite din Antichitate:

  • tradiţia ştiinţifică, filozofică şi morală de sursă elenistică;
  • tradiţia juridică şi politică de sursă romană;
  • tradiţia religioasă de origine creştină.

Cele trei tradiţii reprezintă moştenirea culturală comună a popoarelor europene. Invazia barbarilor în Antichitate a distrus cultura romană şi inclusiv pe cea greacă. Întreg Evul Mediu a fost dominat de ideea creştină care a animat, de exemplu, cruciadele - prima pasiune colectivă a Europei. Dar odată cu Renaşterea şi Reforma, ideea creştină a pierdut din intensitate. Nu mai exista o singură creştinătate. Ideea europeană, concretizată ideologic în Republica Christiana, devine ideea naţională.

Revoluţia franceză din 1789 a avut un dublu efect: a întărit ideea naţională dar, prin Declaraţia drepturilor omului şi ale cetăţeanului, a dat ideii europene o altă semnificaţie. Drepturile omului au devenit după 1945 „religia” Europei. În secolele al XIX-XX, ideea europeană, reprezentând un concept de cultură şi civilizaţie, a însemnat: revoluţia industrială şi avântul tehnic, ştiinţele pozitive şi avangardismul în toate domeniile de activitate.

După 1918, în Europa a pătruns „the american way of life” (modul de viaţă american), vectorii acestui imperialism cultural fiind: filmul, muzica şi desenele animate. După 1945, cultura europeană oscilează între două tendinţe contradictorii: una care susţine tendinţa de mondializare şi uniformizare şi alta care susţine tendinţa de reîntoarcere la o identitate culturală europeană. Datorită războiului rece, ţările model ale lumii, Statele Unite şi URSS, şi-au impus stilul lor cultural în zonele pe care le-au dominat. Victoria americanilor în acest război a marcat revigorarea imperialismului cultural american (inclusiv din punctul de vedere lingvistic, engleza fiind tot mai mult o „limbă universală”).

Europa, continentul cel mai pustiit de două războaie mondiale, de ideologiile totalitare, fascismul şi comunismul, se găseşte astăzi într-un moment de răscruce al destinului său. Sfârşitul istoriei, aşa cum a fost întrevăzut de filozoful Francis Fukuyama, nu înseamnă doar moartea ideologiilor, ci în special victoria totală a liberalismului economic, politic şi cultural. Din acest punct va începe, probabil, istoria culturală comună a Europei.

Unităţile culturale ale Europei

Până acum am văzut o Europă având acelaşi destin prin religia, prin gândirea ei raţionalistă, prin evoluţia ştiinţei şi tehnicii, prin înclinaţia spre echitate socială şi prin tendinţele ei imperialiste. Dar fiecare stat a generat o formă culturală specifică. Cu toate acestea, orice noutate apărută într-un colţ oarecare al Europei este asimilată pe întregul continent.

Ce s-a întâmplat însă cu cultura europeană după 1945?

  • Dezvoltarea tehnicilor de comunicare în masă (cinema, radio, televiziune etc.) a provocat o intensă circulaţie a bunurilor şi a modelelor culturale. Cultura este însă tot mai mult acaparată de bunurile culturale ale societăţii de consum.
  • Ideologiile au falimentat, nereuşind să transforme lumea în sens pozitiv. Religia creştină a devenit mai tolerantă şi cheamă la solidaritate ecumenică, în primul rând europeană. Astăzi, se discută despre necesitatea re-unificării creştinismului.
  • Arta este caracterizată de dorinţa „modernităţii”: abstracţionismul în pictură, funcţionalismul în arhitectură. După 1945, centrul artistic al lumii s-a mutat de la Paris la New York. Pictura abstractă a dominat scena artelor vizuale în anii ’60. Începând cu anii ’70 au reapărut forme sculpturale şi diverse medii de reprezentare care contestau supremaţia abstracţiunii în artă. În prezent, coexistă mai multe tendinţe, fără ca una din ele să aibă intenţia de a domina. Această perioadă este numită postmodernism.

Arhitectura care a triumfat după 1945 este cea promovată de şcoala de la Bauhaus (edificii în forme simple şi pure, maniera cubistă). Ea şi-a multiplicat formulele de realizare apelând la referinţele istorice şi valorificând tradiţiile locale. Cinematograful a fost arta cea mai importantă şi după 1945, iar Europa a făcut cu greu faţă producţiei de film hollywoodiene. Noile tehnici au reînviat filmul spectacol.

Muzica este extrem de variată (jazz, simfonică, pop), iar audienţa ei a sporit prin apariţia mijloacelor electronice de înregistrare şi redare. Rockul a provocat o adevărată revoluţie culturală, cântăreţii devenind idoli ai generaţiei tinere. Filozofia europeană a fost dominată după 1945 de existenţialism, iar literatura a cultivat cu precădere romanul (Gunther Grass, Alexandr Soljeniţîn, Jose Saramago, Umberto Eco etc.).

România şi formarea unei noi conştiinţe europene

Românii sunt prin însăşi originea lor unul dintre cele mai vechi popoare europene. Rezistenţa lor împotriva dominaţiei otomane în cursul Evului Mediu a dovedit în mod strălucit că întreg organismul naţional şi-a menţinut coeziunea europeană şi creştină. Epoca fanariotă a rupt Ţările Române, pentru circa 100 de ani, de politica europeană. Iluminismul, expresie a spiritului european, a fost prezent şi la noi, în special prin Şcoala Ardeleană, promotoare a ideologiei naţionale. În secolul al XIX-lea, Ţările Române au fost „reeuropenizate”, rezonând cu Europa la 1848, la 1856, 1918.

În perioada interbelică, cultura română a cunoscut un moment de excepţională dezvoltare, îmbogăţind-o pe cea europeană cu operele lui Constantin Brâncuşi, George Enescu, Emil Cioran, Eugen Ionescu, Nicolae Iorga, Ştefan Odobleja etc. Sincronismul cu istoria României şi istoria Europei a fost întrerupt în anul 1947, când în ţara noastră s-a instalat comunismul. Cultura noastră a progresat totuşi şi în aceste condiţii. După 1990, ideea europeană a devenit o prioritate a dezvoltării societăţii noastre în pas cu societatea europeană, nu fără a-şi menţine sau conserva baza ei naţională.

Check Also

Yoruba ekiti şi ondo

Yoruba ekiti şi ondo trăiesc în Ogun State, ţinut de câmpii acoperite cu păduri umede …

Yoruba din Oyo

Yoruba din Oyo constituie trunchiul central al ansamblului yoruba; locuiesc în Oyo State, regiune de …

Yombe

Yombe este o populaţie din Congo (din regiunea Ncesse şi din jur de Chinipeze, Kakamocka …

Yineru

Yineru este o componentă nord-estică a ansamblului ashaninca (circa 3.000 de recenzaţi, la care se …

Yi

Yii sunt o populaţie din sud-vestul Chinei (sudul Sichuanului, Yunnanul în întregime, nord-vestul provinciei Guizhu) …