Florica Bud

Florica Bud (21 martie 1957, Ulmeni, judeţul Maramureş) - prozatoare.

Fiică a Corneliei şi a lui Ioan Trif, ţărani, Bud a absolvit Facultatea de Mine din Petroşani (1981), lucrând după aceea ca inginer-manager la o societate comercială. A debutat direct în volum, cu Iubire, sunt un obiect nezburător, apărut în 1992. A colaborat la „Graiul Maramureşului” şi „Clipa zilei” din Baia Mare.

Prozele scurte din cartea de debut, dar cu precădere acea „o sumă de proze” din Alergând prin sine (1995) surprind prin supunerea unui moralism sceptic, maliţios, descins direct din Teodor Mazilu, la bizarele „rigori” ale unei arhitecturi epice sui-generis, voit haotică, ostilă oricăror reguli de perspectivă şi de construcţie.

Teme şi motive dintre cele mai diverse, chiar şi din domeniul politicii româneşti „la zi”, fac obiectul unor nesfârşite jocuri ale inteligenţei şi fanteziei, inclusiv sub raport stilistic, etalând minuţios, cu ironie sau sarcasm, sentimentele unor lucruri neînsufleţite. Impresia dominantă este aceea de vraişte existenţială, adaptată perfect unui spaţiu nedefinit, pe rând idilic ori coşmaresc, cultivând ludicul ca unică modalitate de exprimare.

Păstrându-se la egală distanţă de patetismul şi sarcasmul feminist, însă fără ca prin această detaşare să-şi piardă sensibilitatea proprie sentimentalului travestit în ironist şi umorist, Bud reia, într-o suită fragmentaristă de proze spirituale, tema războiului dintre sexe, definind, bunăoară, „billclintonianul” drept un bărbat care are curajul de a-şi asuma faptele.

Cărţile pentru copii („poveşti pentru adulţi şi alţi copii”) urmează aceeaşi schemă, fiind nişte basme moderne, cu aspect de film de desene animate science-fiction, caligrafiate într-un limbaj uneori urmuzian; brodate năstruşnic, cu umor, pe canavaua basmelor populare, ele au ca element de originalitate întrepătrunderea lumii (reale) a împăraţilor şi zmeilor cu „tărâmul celălalt”, fabulos, al calculatoarelor şi pagerelor.

Opera literară

  • Iubire, sunt un obiect nezburător, Baia Mare, 1992;
  • Aventurile lui Nu-Motanul la curtea zmeului Ca-Fe-Mini, Bucureşti, 1994;
  • Nu-Motanul şi zmeul Pager, Bucureşti, 1995;
  • Alergând prin sine, Bucureşti, 1995;
  • Cui îi place şcoala?, Bucureşti, 1997;
  • Billclintonienii, postfaţă de Dan Silviu Boerescu, Bucureşti, 1999.

Check Also

George Dorul Dumitrescu

George Dorul Dumitrescu (14 februarie 1901, Ceptura, judeţul Prahova – ?) – prozator. Este fiul …

Geo Dumitrescu

Geo (Gheorghe V.) Dumitrescu (17 mai 1920, Bucureşti – 28 septembrie 2004, Bucureşti) – poet, …

Aurelian Titu Dumitrescu

Aurelian Titu Dumitrescu (15 februarie 1956, Caracal, judeţul Olt) – poet. Este fiul Mariei (născută …

Aurel Dumitraşcu

Aurel Dumitraşcu (21 decembrie 1955, Sabasa, judeţul Neamţ – 16 septembrie 1990, Bucureşti) – poet. …

Victor Dumbrăveanu

Victor Dumbrăveanu (20 august 1946, Corlăteni, judeţul Bălţi, Basarabia) – prozator şi publicist. A absolvit …