Fiind băiet păduri cutreieram…, de Mihai Eminescu (comentariu literar, rezumat literar)

Apartenenţa operei la genul liric

Mihai Eminescu a vibrat totdeauna la unison cu natura, care a constituit - în întreaga sa creaţie - un cadru feeric, ocrotitor şi umanizat, în mijlocul căruia s-a manifestat intens sentimentul de iubire.

Universul naturii

Universul naturii eminesciene are două coordonate, una uman-terestră şi cealaltă universal-cosmică, organizate ca un tot inseparabil. Eminescu nu descrie peisaje, nu creează pasteluri asemenea lui Vasile Alecsandri, ci are o atitudine contemplativă, de implicare sentimentală, natura fiind un spectacol liric, o stare de spirit penau atitudinea emoţională a iubirii.

Lumea terestră

Lumea terestră este reprezentată în lirica eminesciană printr-o varietate de motive lirice, între care: teiul, izvorul, codrul, pădurea, salcâmul, lacul, nuferii etc.

Dimensiunea cosmică

Dimensiunea cosmică este tutelată de lună, stăpâna universului eminescian, dar este prezentă în creaţii şi natura diurnă (în timpul zilei), aureolată de, strălucirea solară.

Mihai Eminescu

Pastelul este specia lirică, în care poetul descrie un, tablou din natură, apelând la imagini vizuale, motorii, olfactive, auditive, precum şi la figuri de stil şi motive literare care compun armonizarea planului terestru cu cel cosmic. Eul liric îşi exprimă direct sentimentele faţă de peisajul conturat prin descriere.

Poezia Fiind băiet păduri cutreieram (1878) are ca ternă perioada minunată a copilăriei, simbolizată de frumoasa crăiasă, faţă de care eul liric îşi exprimă direct sentimentele de nostalgie şi admiraţie. Mihai Eminescu şi-a petrecut primii ani de viaţă la Botoşani şi Ipoteşti, într-o desăvârşită libertate de , mişcare, cutreierând împrejurimile şi desfătându-se în mijlocul unei naturi încântătoare.

Titlul

Titlul poeziei este exprimat printr-o propoziţie afirmativă şi sintetizează vârsta de aur a copilăriei, petrecută de poet în peregrinări prin ţinuturile natale, sugerând şi regretul că acei ani au rămas pentru totdeauna în urmă.

Structură şi semnificaţii, limbaj artistic

Poezia Fiind băiet păduri cutreieram, de Mihai Eminescu, este structurată în patru strofe de câte opt versuri fiecare (octave). În primele două strofe predomină elementele de pastel, iar celelalte două exprimă direct sentimentele de nostalgie şi încântare pentru lumea fabuloasă a copilăriei.

Prima strofă

Strofa întâi reia titlul în primul vers şi exprimă contopirea eului liric şi natura înconjurătoare într-o armonie desăvârşită: „Şi mă culcam ades lângă izvor, / Iar braţul drept sub cap eu mi-l puneam”. Integrarea desăvârşită a eului liric în peisajul feeric îi provoacă acestuia o stare de beatitudine, sugerată prin descrierea tabloului naturii, alcătuit din motive poetice terestre.

Imaginea auditivă

Imaginea auditivă a apei care „sună-ncetişor” şi a pădurii care foşneşte „lin” este construită cu epitete ce sugerează atitudinea de relaxare a eului poetic şi se îmbină armonios cu cea olfactivă, mireasma adormitoare învăluind întreaga fire.

Starea de extaz a eului liric, exprimată prin pronumele la persoana I singulari „eu”, este amplificată de vraja nopţii şi de natura umanizată prin epitetul personificator „blând” şi prin personificarea metaforică „al valurilor glas”.

Strofa a doua

Strofa a doua debutează cu motivul lunii, ca stăpână a tărâmului fabulos al copilăriei, „un rai din basme”, iar lumina ei împrăştie pe câmpuri „un văl de argintie ceaţă”. Substantivele „sclipiri” şi „văpaie” sunt metafore care sugerează strălucirea miraculoasă a lunii „pe cer” şi „peste ape”, compunând totodată unitatea universului eminescian prin armonizarea planului terestru cu dimensiunea cosmică.

Imaginea acustică

Imaginea acustică a buciumului, realizată prin epitetele „tainic” şi „cu dulceaţă”, intensifică influenţa magică pe care o exercită codrul asupra copilului, care-şi închipuie că aude „venind în cete cerbii”, metaforă pentru starea emoţională de exaltare.

Strofele a treia şi a patra

Cufundarea deplină a eului liric în lumea de basm a copilăriei este ilustrată de ultimele două strofe ale poeziei, frumoasa crăiasă sugerând această vârstă plină de încântare. Trăsăturile crăiesei transpun, prin alegorie (exprimarea unei idei abstracte prin elemente concrete), însuşirile esenţiale ale copilăriei.

Motivul liric al teiului

Motivul liric al teiului, copac specific poeziei eminesciene, este plăsmuit ca în lumea fascinantă a poveştilor, înzestrat cu puteri miraculoase: trunchiul teiului se deschide, iar din el iese „o tânără crăiasă” graţioasă şi gingaşă, călcând „pe vârful micului picior”, cu ochii mari, visători şi plini de lacrimi.

Portretul crăiesei

Portretul fermecătoarei crăiese pune în valoare frumuseţea sa neobişnuită, prin superlativul popular „atâta de frumoasă”, precum şi unicitatea, sugerată de metafora îngerului, ce se poate arăta o sigură dată în viaţă şi numai în vis: „Şi ah, era atâta de frumoasă, / Cum numa-n vis o dată-n viaţa ta / Un înger blând cu faţa radioasă, / Venind din cer se poate arăta”.

Unele epitete - „înger blând” şi „faţa radioasă” - accentuează căldura sufletească şi puritatea fetei, alte epitete sunt sugestive pentru calităţile crăiesei, ce stârnesc admiraţia şi fascinaţia eului liric: „tânără crăiasă”, „atâta de frumoasă”, „ochii mari”, „gura-abia închisă” „micului picior”. Şirul de metafore care compun chipul crăiesei defineşte, alegoric, vârsta de aur a copilăriei, care este „atâta de frumoasă”, înflăcărată, pură şi mai ales irepetabilă: „o dată-n viaţa ta”.

Descrierea trăsăturilor fizice

Descrierea trăsăturilor fizice conturează portretul feminin tipic eminescian şi este realizat printr-o sugestivă expresivitate a figurilor de stil:

• epitet cromatic, dublu şi comparaţie: părul „blond şi moale ca mătasa”;

• epitet cromatic: „grumazul alb”, „trupul cel alb”;

• epitet dublu: „hainele de tort subţire, fin”.

Poezia este străbătută de o variată paletă cromatică, creată fie prin sugerarea culorii, fie prin numirea directă a acesteia. Astfel, verdele pădurii, argintiul câmpiilor luminate de strălucirea lunii, culoarea roşie a văpăii şi ruginiul frunzelor uscate şi al cetelor de cerbi creionează un tablou fascinant al naturii.

În acest peisaj feeric, se iveşte frumoasa crăiasă, cu părul galben şi trupul său alb învăluit în haine transparente, ceea ce amplifică sentimentele de admiraţie şi nostalgie ale poetului pentru natura plină de mişcare, sunet şi culoare.

Stările intense ale eului liric, exprimând încântarea şi preţuirea pentru vârsta miraculoasă a copilăriei, sunt sugerate prin interjecţia afectivă „ah”, adverbul admirativ „atâta” (de frumoasă), comparaţia cu un „înger blând [...] venind din cer”.

Prozodia

Poezia Fiind băiet păduri cutreieram are măsura de 10-11 silabe, şi ritmul iambic. Rima este surprinzătoare prin complexitate: în fiecare strofă, primele şase versuri au rimă încrucişată, iar ultimele două, rimă împerecheată.

Compoziţia artistică

Coordonatele principale pe care se sprijină compoziţia artistică a poeziei sunt planul exterior, al naturii şi planul interior, afectiv, al sentimentelor. Aceste două dimensiuni converg spre acelaşi suspin nostalgic pentru copilăria minunată, spre vârsta miraculoasă şi fascinantă de care poetul se simte ataşat pentru vecie.

Poezia Fiind băiet păduri cutreieram este o creaţie poetică sau lirică, întrucât Eminescu îşi exprimă în mod direct sentimentele de dragoste şi admiraţie pentru frumuseţea naturii, imagine construită prin elemente terestre şi cosmice sugestive care se îmbină într-o perfectă armonie cu eul liric.

Check Also

Cântăreaţa cheală, de Eugen Ionescu (comentariu literar, rezumat literar)

Ca manifestare literară, teatrul absurd a apărut după cel de al doilea război mondial, în …

Pe lângă plopii fără soţ…, de Mihai Eminescu (comentariu literar, rezumat literar)

Mihai Eminescu, „poetul nepereche” al literaturii române, a reflectat în creaţia sa lirico-erotică o simfonie …

Istorisirea Zahariei Fântânarul, de Mihail Sadoveanu (comentariu literar, rezumat literar)

Istorisirea Zahariei Fântânarul încheie volumul de povestiri Hanu Ancuţei, de Mihail Sadoveanu. Leliţa Salomia se …

Frunză verde magheran…, de Vasile Alecsandri (comentariu literar, rezumat literar)

Apartenenţa operei la genul liric, specia literară doină populară Primele producţii literare ale poporului român …

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *