Faraonii, de Ion Agârbiceanu (comentariu literar, rezumat literar)

Faraonii, de Ion Agârbiceanu, este o nuvelă a cărei primă ediţie a fost publicată, cu subtitlul Dintr-un carnet, în „Cuget clar” (Noul „Sămănător”), nr. 7 din 26 august 1938, nr. 8 din 2 septembrie 1938.

A apărut pentru prima oară în volum în Faraonii în 1961.

Ion Agârbiceanu

Fragment

În sara aceea de iulie, înaintea corturilor din tabără, focurile se stinseră mai devreme. Cerul era greu de norii care coborâseră, de cu ziua, până pe umerii dealurilor. Din când în când, fulgere vinete brăzdau noaptea din cer şi de pe pământ, luminând, pe-o clipă, sălaşurile taberei de corturari.

De când se stinseseră focurile, nimic nu mai arăta că aici, la o încrucişare de drumuri, în mijlocul câmpului, era o aşezare provizorie a tribului nomad: căruţe cu coviltire, corturi, cai, câni şi o puzderie de puradei, ascunşi în zdrenţele cu care i-au acoperit mamele, bunicile. Erau bărbaţi şi femei de toate vârstele. Cu copii cu tot, se puteau socoti cam şapte suflete de o căruţă. Şi erau cincisprezece căruţe.

Tăbărâseră aici, pe hotarul unui sat de frontieră, venind din ţara ungurească, din pusta nesfârşită, dintre Dunăre şi Tisa, de vreo cinci zile. Primăria le-a dat răgaz de zece zile, pentru popas.

Pe uliţele satului nu fuseseră văzuţi decât vreo trei, cu căldările de aramă în spinare şi vreo câţiva ciurari. Două hărănci vânduseră câteva ceşti de porţelan.

Oamenii se bucuraseră că nu au năpădit satul. Alte daţi, din caravane de acestea năvălea în sat toată suflarea şi puneau mâna pe ce apucau. Erau tabere care se opreau aici o zi, două, poate nici atât. Erau ţigani mai săraci, mai zdrenţeroşi.

Corturarii de acum păreau a fi dintr-un neam mai ales, oameni cu meşteşugul lor. Cei care trecuseră prin sat erau bine îmbrăcaţi. Bărbaţii purtau bluze albastre, cu nasturi albi, sclipitori - poate erau de argint. Femeile aveau rochii verzi, roşii sau în mai multe culori.

Cât ce se aşezase tabăra, cântecul ciocanelor pe ilaie se auzise până departe, răsunând limpede în văzduh. Erau, pesemne, meşteri cu toţii.

Dintre căruţe se deosebeau mai ales două, cu coviltirul nou, mari, largi, trase de cai voinici, de pe pusta ungurească.

Sătenii aflaseră puţin despre caravana asta. Cine putea şti de unde vin şi unde se duc? Poate nici ei înşişi! Se ştia numai că-s corturari mai înstăriţi, meşteşugari; că între ei sunt bărbaţi frumoşi şi femei tinere şi mai frumoase; că sunt bătrâni şi bătrâne, cu poveri de ani mulţi în spate şi o droaie de copii şi de câni.

De obicei, cântecul ciocanelor se auzea şi după ce cădea însărarea. Dar în sara aceea de iulie, încetase încă înainte de a se aprinde focurile sub ceaune, pentru cină. Iar acum era întunerec şi linişte grea peste corturi şi căruţe. Se auzea ronţăitul cailor care păşteau prin apropiere, unii împiedecaţi în fiare, alţii priponiţi.

Check Also

Visează androizii oi electronice?, de Philip K. Dick (comentariu literar, rezumat literar)

Philip Kindred Dick (16 decembrie 1928, Chicago, Illinois, Statele Unite – 2 martie 1982, Santa …

Visările unui hoinar singuratic, de Jean-Jacques Rousseau (comentariu literar, rezumat literar)

Jean-Jacques Rousseau (28 iunie 1712, Geneva, Elveţia – 2 iulie 1778, Ermenonville, Franţa) – scriitor. …

Virgina în grădină, de A.S. Byatt (comentariu literar, rezumat literar)

A.S. Byatt (pseudonimul literar al Antoniei Susan Drabble) (24 august 1936, Sheffield, Marea Britanie – …

Viii şi morţii, de Patrick White (comentariu literar, rezumat literar)

Patrick Victor Martindale White (28 mai 1912, Knightsbridge, Londra, Marea Britanie – 30 septembrie 1990, …

Vieţi pârjolite, de Ricardo Piglia (comentariu literar, rezumat literar)

Ricardo Piglia (24 noiembrie 1941, Adrogue, Argentina) – scriitor. Titlul original: Plata quemada Prima ediţie: …