Fapta lui Mihai Viteazul

Lupta pentru independenţă

Domnia lui Mihai Viteazul a început, potrivit obiceiurilor epocii, prin confirmarea Porţii. Ea s-a confruntat încă de la început cu agravarea dominaţiei otomane şi cu sporirea fiscalităţii impuse de imperiu.

În această situaţie, Mihai a aderat din proprie iniţiativă la Liga Sfântă, alături de Imperiul habsburgic, celelalte ţări româneşti şi alte state creştine ca Spania, Veneţia, Statul papal şi ducatele italiene Mantua, Toscana şi Ferrara. Conflictul cu turcii a fost declanşat de răscoala antiotomană pornită în 1594, urmată în 1595 de luptele de la Călugăreni şi Giurgiu.

În perioada care a urmat, domnitorul a alternat confruntarea armată cu diplomaţia. Prestigiul dobândit l-a ajutat să încheie pace cu turcii (1597) şi să semneze un tratat cu habsburgii (1598).

Destrămarea frontului antiotoman comun al ţărilor române, în condiţiile în care în Moldova şi Transilvania fuseseră instalaţi conducători fideli polonezilor şi, respectiv, turcilor, l-a determinat pe Mihai să încerce refacerea lui prin unirea celor trei ţări. Pe plan intern, domnitorul s-a sprijinit pe boierime căreia i-a satisfăcut cerinţa de a-i lega pe ţărani de glie.

Unirea

Cu acordul lui Rudolf al II-lea, Mihai a pătruns în 1599 în Transilvania şi, în urma victoriei de la Şelimbăr asupra lui Andrei Bathory, a intrat în Alba Iulia proclamându-se domn al Transilvaniei. Apoi, în primăvara anului 1600, Mihai l-a alungat din Moldova pe domnitorul filopolon Ieremia Movilă. Cele trei ţări româneşti erau acum unite sub acelaşi sceptru.

Unirea înfăptuită nu a rezistat însă: la prăbuşirea ei au contribuit Polonia, Imperiul habsburgic şi cel otoman, precum şi nobilimea maghiară din Transilvania. Învins la Mirăslău (1600), Mihai a pierdut Transilvania în timp ce Movileştii erau instalaţi cu ajutor polonez în Moldova şi Ţara Românească.

Dar domnitorul s-a dus la Curtea de la Praga şi a reuşit să-l convingă pe Rudolf să-i acorde sprijin pentru recucerirea Transilvaniei (Gurăslău, 1601) cu ajutorul trupelor imperiale conduse de generalul Basta. Totodată, Ţara Românească este adusă şi ea sub controlul domnitorului muntean prin îndepărtarea lui Simion Movilă.

Câteva zile mai târziu, Mihai Viteazul este ucis din ordinul lui Basta. Unirea celor trei ţări române a fost o puternică sursă de inspiraţie pentru istoricii şi scriitorii epocii romantice animaţi de idealuri naţionale.