Europa şi identitatea evreiască

Istorie

Până la sfârşitul Antichităţii, principalele centre de civilizaţie evreiască au fost Palestina şi apoi Mesopotamia. Cucerirea arabă din secolul al VII-lea a determinat emigraţia unui număr important de evrei în Africa de Nord şi în Europa. Stabiliţi în parte în Spania musulmană, evreii s-au bucurat de o mare libertate şi de o situaţie înfloritoare. Mulţi dintre ei au jucat un rol însemnat în viaţa politică şi culturală. Importante comunităţi evreieşti s-au aflat şi în Narbonne, Champagne sau Renania.

Soarta evreilor din Europa s-a schimbat însă din secolul al XI-lea. Prima cruciadă creştină (1095) a declanşat seria persecuţiilor împotriva lor. Fiind consideraţi vinovaţi de moartea lui Iisus Hristos, evreii s-au confruntat cu ura creştinilor şi cu marginalizarea: interdicţia practicării meseriilor, izolarea în cartiere distincte. Din cauza persecuţiilor, mulţi evrei s-au stabilit în Imperiul Otoman şi în Polonia, unde au întemeiat comunităţi prospere. Liniştea le-a fost din nou curmată în 1648, când un val de violenţă a făcut în jur de 100.000 de victime.

Evreii din Europa în secolul al XIX-lea

Destinul comunităţilor evreieşti risipite în Europa în secolul al XIX-lea a fost diferit. Confruntaţi cu stăpânirea rusească şi cu agravarea persecuţiilor, a masacrelor şi a interdicţiilor de tot felul, cu declinul şi mizeria, mulţi evrei polonezi au emigrat în Statele Unite, în timp ce alţii s-au stabilit în Europa Occidentală sau în Palestina.

În Europa Occidentală însă, urmând exemplul Franţei, care a acordat evreilor egalitatea în faţa legilor şi statutul de cetăţean (1791), în cursul secolului toate statele au adoptat aceeaşi măsură. În România, naturalizarea evreilor a fost legiferată în anul 1879, dar nu pentru întreaga comunitate, ci doar pentru indivizi. În acest context, evreii au cunoscut din nou calmul şi reuşita în domenii variate: industrie, activitate bancară, ştiinţă, arte etc.

O parte a populaţiei europene a continuat însă să vadă în evrei doar nişte străini şi să considere ascensiunea lor o ameninţare, acuzându-i că vor să îşi impună dominaţia în ţara care i-a adoptat şi prezentându-i ca fiind inferiori şi răi. Pe acest fond, s-a dezvoltat, la sfârşitul secolului al XIX-lea, antisemitismul.

În faţa acestei noi probleme, a apărut proiectul ambiţios al revenirii în Palestina şi al creării unui stat al evreilor. În acest scop a apărut şi s-a dezvoltat sionismul, mişcare care a început organizarea emigrării în Palestina. Eforturile sale au fost împlinite abia în 1948, când, în ciuda opoziţiei arabe din Palestina şi din statele vecine, s-a creat statul Israel.