Emoţie de toamnă, de Nichita Stănescu (comentariu literar, rezumat literar)

Nichita Stănescu se înscrie în literatura contemporană, remarcându-se prin expresivitatea limbajului şi o viziune cu totul inedită asupra cuvântului. Descendenţa spirituală a lui Nichita Stănescu vine, fără îndoială, din lirismul lui Mihai Eminescu, căruia îi şi dedică poezia sa de debut, O călărire în zori. Pentru Nichita, Cuvântul este „preumblare prin şinele lucrurilor”, poezia e definită ca „aventura cuvântului”, iar lumea, ca atare, nu există în afara acestuia, ci se naşte odată cu revelarea eului, a cunoaşterii de sine.

În Cartea de recitire, Nichita Stănescu identifică vorbirea, cuvântul cu obiectele, altfel spus, cuvintele au materialitate: „Între actul vorbirii şi cel al apucării unui obiect cu mâna nu era nici o diferenţă [...]. Între mâna copilului şi limba lui nu e nici o diferenţă. Limba lui are cinci degete, ca şi mâna lui, şi apucă la întâmplare cu ea orice obiect abstract, cu aceeaşi dibăcie cu care apuci un fruct sau o surcea”.

Arta este, în concepţia lui Nichita Stănescu, o modalitate de cunoaştere, iar artistul este Demiurgul, poetul identificându-se cu poezia într-un tot primordial, iar cuvintele fiind ipostaze ale existenţei poetului: „Eu sunt cel care păzeşte poarta / Ca nu cumva eu însumi să fug”.

Între volumele de poezii, menţionăm: Sensul iubirii (1960), O viziune a sentimentelor (1964), Dreptul la timp (1965), 11 elegii (1966), Alfa, Roşu vertical, Oul şi sfera (1967), Un pământ numit România, Necuvintele (1969), În dulcele stil clasic (1970) şi „Opere imperfecte” (1974). O creaţie aparte o constituie volumele de eseuri: Cartea de recitire (1972) şi Respirări (1982).

Referindu-se la specificul liric stănescian, Eugen Simion afirma că poetul „se face că se joacă cu nişte jucării ce se cheamă univers, destin, existenţă, iubire, moarte, singurătate”.

Poezia Emoţie de toamnă, de Nichita Stănescu, a fost publicată în volumul din 1964, intitulat sugestiv O viziune a sentimentelor.

Titlul

Titlul poeziei este o metaforă, prin care eul liric îşi exprimă teama profundă pentru o iubire pe cale de a se sfârşi, starea de amărăciune provocată de o dragoste aflată în pragul destrămării. Altfel spus, metafora titlului, formată din cuvântul sugestiv pentru trăirea interioară a eului liric, „emoţie” şi cuvântul „toamna”, care nu se referă la anotimp, ci la starea de deprimare a eului liric, provocată de o iubire care a trecut odată cu curgerea timpului.

Structură, compoziţie, limbaj poetic

Poezia Emoţie de toamnă, alcătuită din două strofe inegale ca mărime, este structurată în două secvenţe lirice, corespunzătoare strofelor şi reflectă lirism subiectiv.

Prima strofă

Prima strofă începe printr-o afirmaţie aparentă, „A venit toamna”, care este o metaforă sugestivă pentru starea de tristeţe a eului liric, o percepere amară a „toamnei” sufleteşti”, care nu se referă la anotimp, ci la starea de deprimare a eului liric, provocată de o iubire care a trecut odată cu trecerea timpului.

Nichita Stănescu

Fiindu-i teamă de suferinţa iminentă, eul liric imploră, printr-un imperativ - „acoperă-mi inima cu ceva” -, să-i fie protejată inima, cel puţin cu iluzia iubirii, semnificată prin metaforele „umbra unui copac”, simţirea poetică preferând ocrotirea iubitei - „sau mai bine cu umbra ta”.

Eul liric, care-l simbolizează pe îndrăgostit, exprimă un acut sentiment de teamă, izvorât fie din cauză că nu-şi va mai vedea iubita - „Mă tem că n-am să te mai văd” - fie din speranţa iluzorie că îl va cuprinde din nou entuziasmul iubirii, care se dovedeşte neîmplinită -”că or să-mi crească aripi ascuţite până la nori”.

Metafora din ultimul vers citat sugerează elanul zborului interior, înălţarea sufletului spre extazul iubirii şi teama de deziluzie, aceasta din urmă fiind exprimată prin lipsa de consistenţă a norilor. Starea interioară a îndrăgostitului este disperarea că iubita îi va părea, în curând, o străină - „că ai să te ascunzi într-un ochi străin”. Amărăciunea care îl va cuprinde este exprimată prin metafora sugestivă a frunzei de pelin, ce va închide definitiv în el speranţa iubirii - „o să se-nchidă cu-o frunză de pelin”.

Exteriorizarea stării de deprimare a eului liric, provocată de iubirea ce se stinge, este reliefată de verbe sugestive atât prin sensul lor, cât şi prin timpul şi modul la care sunt puse. Astfel, trecuta iubire este sugerată de o metaforă, în care verbul este la perfect compus, „a venit toamna”, care semnifică un suflet „desfrunzit”. Starea prezentă a îndrăgostitului este de disperare şi îndrăgostitul imploră să-i fie protejat sufletul printr-un verb la imperativ - „acoperă-mi inima cu ceva”.

Viitorul este sumbru, eul liric presupune mai multe ipostaze, posibilităţi pe care le comunică imaginar iubitei, prin verbe la viitorul popular, pentru a da impresia de oralitate. Astfel el presupune că va fi cuprins de teamă - „n-am să te mai văd” - ori de speranţa împăcării - „or să-mi crească aripi” sau, şi mai rău, că iubita îi va părea o străină, nu va mai avea pentru ea nici un sentiment - „ai să te-ascunzi într-un ochi străin” şi acest fapt îi va provoca o profundă amărăciune „o să se-nchidă cu-o frunză de pelin”.

A doua secvenţă

În secvenţa a doua îndrăgostitul transferă sentimentul de iubire, care până atunci se răsfrânsese asupra femeii iubite, în alt plan de manifestare, sugerat de elemente ale planului terestru îmbinate cu cele ale planului cosmic, idee specifică lui Nichita Stănescu.

Tăria sentimentului de dragoste este exprimată prin metafora pietrelor, iar tăcerea ilustrează imposibilitatea comunicării acestui sentiment unei fiinţe apropiate: „Şi-atunci mă apropii de pietre şi tac”. Sufletul său, golit de iubirea stinsă, se umple de încântarea naturii fascinante. De aceea, îndrăgostitul se refugiază în sine, iar marea îi primeşte cuvintele tandre, înecându-le, pentru că nu mai are o iubită căreia să i le spună: „iau cuvintele şi le-nec în mare”.

Universul său interior este simbolizat de îmbinarea armonioasă a planului teluric - „de pietre”, „în mare” -, cu cel cosmic - „luna” - revigorându-se spiritual. Forţa iubirii se manifestă acum asupra astrului ceresc - „luna” - a cărui strălucire tainică a luminat dintotdeauna pe îndrăgostiţi. Puterea dragostei a rămas la fel de mare, încât el poate să facă luna să răsară, pentru a-i împărtăşi taina iubirii - „Şuier luna şi o răsar şi o prefac / într-o dragoste mare” -, deoarece inima lui tânjeşte necontenit după acest sentiment.

În poezia erotică a lui Nichita Stănescu, natura nu compune un „decor” exterior, ci unul interior, ca stare sufletească ce poate cuprinde întreg universul. Arzătoarea dorinţă de „a iubi” îi dă eului liric o forţă interioară nebănuită, o disponibilitate de a simţi, în permanenţă, sentimentul de dragoste. Puternica trăire a eului liric este exprimată prin verbe la prezent, al căror sens potenţează sentimentul de dragoste interiorizat: „mă apropii de pietre şi tac”, „iau cuvintele şi le-nec în mare”, „şuier luna şi o răsar şi o prefac”.

Prozodia

Măsura este foarte variată, versurile având între 7 şi 15 silabe, iar rima se diferenţiază în cele două secvenţe lirice. Prima strofă, care conţine şase versuri, are rimă împerecheată, iar în ultima strofă, care este un catren, rima este încrucişată.

Check Also

Visează androizii oi electronice?, de Philip K. Dick (comentariu literar, rezumat literar)

Philip Kindred Dick (16 decembrie 1928, Chicago, Illinois, Statele Unite – 2 martie 1982, Santa …

Visările unui hoinar singuratic, de Jean-Jacques Rousseau (comentariu literar, rezumat literar)

Jean-Jacques Rousseau (28 iunie 1712, Geneva, Elveţia – 2 iulie 1778, Ermenonville, Franţa) – scriitor. …

Virgina în grădină, de A.S. Byatt (comentariu literar, rezumat literar)

A.S. Byatt (pseudonimul literar al Antoniei Susan Drabble) (24 august 1936, Sheffield, Marea Britanie – …

Viii şi morţii, de Patrick White (comentariu literar, rezumat literar)

Patrick Victor Martindale White (28 mai 1912, Knightsbridge, Londra, Marea Britanie – 30 septembrie 1990, …

Vieţi pârjolite, de Ricardo Piglia (comentariu literar, rezumat literar)

Ricardo Piglia (24 noiembrie 1941, Adrogue, Argentina) – scriitor. Titlul original: Plata quemada Prima ediţie: …