Emmi, de Vasile Alecsandri (comentariu literar, rezumat literar)

Poezia Emmi, de Vasile Alecsandri, a fost scrisă, după propria indicaţie a poetului, în 1859, desigur după mijlocul lui iulie a acestui an, dată până la care el se află în străinătate.

A fost publicată pentru prima dată în revista „Ilustraţiunea” nr. 6 din 23 octombrie 1860, apoi în „Revista română” din 1861. Poezia a fost reprodusă în ediţia 1863, ediţia 1875, vol. II.

Emmi era fiica lui Vasile Sturza, moartă foarte tânără. Poezia a impresionat în mod deosebit pe tânărul Mihai Eminescu, care o pomeneşte cu entuziasm în Geniu pustiu şi care, plecând de la ea, brodează chiar o piesă, rămasă inedită: Amor pierdut, viaţă pierdută, Emmi.

Vasile Alecsandri

Emmi

Când glasul Providenţii te-a rechemat în ceruri

Ca să măreşti podoaba cereştilor misteruri,

O! fiică a Moldovei! o! suflet îngeresc!

O! floare trecătoare pe plaiul pământesc!

În ora de pe urmă a vieţuirei tale,

În mijlocul acelor ce te plângeau cu jale,

Tu, blândă, radioasă, cu zâmbetul senin,

Primblând asupra lumei un ochi frumos şi lin,

Ai zis: „Eu plec, adio, pe calea veciniciei,

Dar vreu a fi cântată în limba armoniei”.

Ş-atunci, pe pragul morţii, la mine ai gândit,

La mine, ce duc jale acelor ce-au murit!...

O! dar, voi spune lumei cât fost-ai de frumoasă,

Iubită, iubitoare, şi dulce, şi duioasă!

Ce inima-ngerească bătea în sânul tău!

Cum alinai c-un zâmbet amarul cel mai greu!

Cum dulcea ta privire era încântătoare,

Ca-n viforile iernii o zi de dulce soare,

Şi lumea va-nţelege că tu spre cerul sfânt

De mult erai menită să zbori de pe pământ!

O! soartă, lege crudă! o! taină-ngrozitoare!

De ce lumina pere? de ce copilul moare?

De ce în omenire aşa multe jăliri,

Ş-aşa de trecătoare, de scurte fericiri?

De ce să cadă crinul în zarea dimineţii?

De ce să moară Emirii în floarea tinereţii?

Lipsea Dumnezeu oare de îngeri lucitori?

Lipsea cerul de raze, de stele şi de flori?

Nu! însă tu, alb înger, aveai nalta menire

S-arăţi că trista moarte e pas la nemurire,

Că-n ora de pe urmă un suflet înzeit

Priveşte fără spaimă l-al vieţii asfinţit

Şi că o frunte albă păstrează, ca în viaţă,

Frumuseţa-i răpitoare chiar sub a morţii gheaţă.

Check Also

Visează androizii oi electronice?, de Philip K. Dick (comentariu literar, rezumat literar)

Philip Kindred Dick (16 decembrie 1928, Chicago, Illinois, Statele Unite – 2 martie 1982, Santa …

Visările unui hoinar singuratic, de Jean-Jacques Rousseau (comentariu literar, rezumat literar)

Jean-Jacques Rousseau (28 iunie 1712, Geneva, Elveţia – 2 iulie 1778, Ermenonville, Franţa) – scriitor. …

Virgina în grădină, de A.S. Byatt (comentariu literar, rezumat literar)

A.S. Byatt (pseudonimul literar al Antoniei Susan Drabble) (24 august 1936, Sheffield, Marea Britanie – …

Viii şi morţii, de Patrick White (comentariu literar, rezumat literar)

Patrick Victor Martindale White (28 mai 1912, Knightsbridge, Londra, Marea Britanie – 30 septembrie 1990, …

Vieţi pârjolite, de Ricardo Piglia (comentariu literar, rezumat literar)

Ricardo Piglia (24 noiembrie 1941, Adrogue, Argentina) – scriitor. Titlul original: Plata quemada Prima ediţie: …