Emil Biedrzycki

Emil Biedrzycki (5 mai 1880, Suceava - 12 decembrie 1975, Cracovia, Polonia) - istoric literar şi traducător polonez.

Originar dintr-o familie poloneză din Bucovina, Biedrzycki şi-a făcut studiile liceale la Cernăuţi şi pe cele superioare la Universitatea „Jan Kazimierz” din Lvov, unde şi-a luat doctoratul în filologie şi a funcţionat ca lector de limbă şi literatură română (1922-1939). În timpul războiului, Universitatea din Lvov fiind închisă, a lucrat ca translator la o societate de asigurări. După război, îşi reia activitatea în cadrul lectoratului de limbă română de la Universitatea Jagellona din Cracovia (din februarie 1945), funcţionând neîntrerupt până la pensionare, în 1965. A fost membru al Comisiei de istorie literară a Academiei Polone de Ştiinţe de la Cracovia.

Încă din perioada interbelică, Biedrzycki s-a remarcat ca unul dintre principalii promotori ai acţiunilor de cunoaştere a culturii şi literaturii române în mediul polonez, prin numeroase studii şi traduceri: Literatura rumuhska (Literatura română), o primă sinteză a literaturii române de la începuturi până în 1930, inserată ca un capitol aparte în monumentala Wielka literatura powszechna (Marea literatură universală), publicată la Varşovia, în 1933, Zarys dziejow literatury rumunskiej (Schiţă de istorie a literaturii române) (1935), însoţită de o antologie, în care versurile mai multor poeţi români, începând cu Grigore Alexandrescu, sunt traduse în colaborare cu poetul T. Hollender.

Dintre acestea, unele au fost reproduse într-o cuprinzătoare antologie poloneză de poezie românească (Varşovia, 1989). La vremea sa, istoria literaturii române a lui Biedrzycki a fost foarte bine primită (Grigore Nandriş, în recenzia sa din „Gând românesc”, martie 1935, îşi exprimă recunoştinţa „pentru dragostea şi priceperea cu care autorul ne-a prezentat compatrioţilor săi”).

Participant, alături de alţi polonezi, la cursurile de vară ale lui N. Iorga, la Vălenii de Munte, Biedrzycki s-a manifestat şi în planul istoriografiei, prin traducerea unor texte reprezentative, precum studiul lui O. Gorka despre Cronica lui Ştefan cel Mare. În domeniul literaturii comparate, s-a remarcat, printre altele, prin studiul Două epopei ţărăneşti. Reymont şi Rebreanu (1932).

A redactat un manual de limba română şi o monografie despre Nicolae Bălcescu, ce cuprinde şi traducerea integrală în polonă a Cântării României (pledând, cu noi argumente, pentru paternitatea lui Bălcescu). A făcut parte din comitetul de redacţie al marelui Dicţionar român-polon (Stownik rumuhsko-polski), apărut în 1970.

În 1973, a publicat la Cracovia o masivă istorie a polonezilor din Bucovina (Historia Polakdw na Bukowinie), cu numeroase materiale inedite, din arhiva personală, referitoare la cultura poloneză în Bucovina şi la legăturile cu mediul românesc.

Opera literară

  • Zwiazki kulturalne polsko-rumunskie, Lvov, 1933;
  • Zarys dziejow literatury rumunskiej, Lvov, 1935;
  • Nikolaj Bălcescu pisarz i rewolucjonista, Cracovia, 1961;
  • Historia Polakow na Bukowinie, Cracovia, 1973.

Check Also

George Dorul Dumitrescu

George Dorul Dumitrescu (14 februarie 1901, Ceptura, judeţul Prahova – ?) – prozator. Este fiul …

Geo Dumitrescu

Geo (Gheorghe V.) Dumitrescu (17 mai 1920, Bucureşti – 28 septembrie 2004, Bucureşti) – poet, …

Aurelian Titu Dumitrescu

Aurelian Titu Dumitrescu (15 februarie 1956, Caracal, judeţul Olt) – poet. Este fiul Mariei (născută …

Aurel Dumitraşcu

Aurel Dumitraşcu (21 decembrie 1955, Sabasa, judeţul Neamţ – 16 septembrie 1990, Bucureşti) – poet. …

Victor Dumbrăveanu

Victor Dumbrăveanu (20 august 1946, Corlăteni, judeţul Bălţi, Basarabia) – prozator şi publicist. A absolvit …