Emil Bărbulescu

Emil Bărbulescu (19 octombrie 1897, Ploieşti - 31 martie 1926, Bucureşti) - poet.

Între 1909 şi 1916, a urmat Liceul „Sfinţii Petru şi Pavel” din Ploieşti. Înrolat în 1916, e avansat sublocotenent în 1917 şi locotenent în 1919, rămânând ofiţer activ până în 1921, când demisionează, pentru a se dedica publicisticii. Debutează în „Curierul liceului”, revistă fondată de fratele său mai mare, Zaharia Bărbulescu. Mai colaborează asiduu, cu versuri iscălite Ioan Em. Rădulescu, la „România viitoare” şi, sporadic, la „Cortina”, „Propăşirea” şi „Flacăra”.

După război, publică note, scurte proze şi poezii în „Dunărea”, „România nouă”, „România viitoare”, „Gazeta cărţilor”, „Cele trei Crişuri”. Prim-redactor al ziarului „Transilvania românească” (Alba Iulia), devenit „Săptămâna” (Ploieşti), trimite corespondenţe la „Adevărul literar şi artistic”, „Flacăra”, „Rampa”. Scoate, la Ploieşti, ziarele „Scânteia” şi „Săgeata”, semnând şi cu pseudonimele Mephisto, Maître Gaudissart, Pierrot, Sandu Mirişte etc. Tipăreşte placheta Iubire albă (1923), alte poezii mai apărându-i în „Gândul nostru” (Iaşi) şi „Tribuna nouă” (Arad). Anunţa acum şi un roman în trei volume - Aurul negru, Aurul roşu şi Aurul galben -, dar, bolnav de tuberculoză, se stinge prematur.

Ispitit de modalităţi poetice diferite, Bărbulescu frecventează motivele romantice şi descrierea parnasiană, abundând în termeni sonori (Pe tronul Lethei, În Cetatea moartă), dar şi lirica „de idei”, într-un registru uşor retoric, ori cea de factură simbolistă (Acorduri de toamnă, Largo, Tăcerea). În poeziile inspirate de experienţa frontului, apelează şi la versul alb. Cu timpul, tentaţia modernităţii se accentuează şi Bărbulescu recurge la un imagism oarecum insolit pentru epocă (Jazzband, Flirt naiv, Clownul) ori cochetează cu antipoeticul.

În fond, el este un introvertit şi un senzitiv şi cele mai multe strofe din Iubire albă, ca şi cele scrise ulterior, sunt elegii erotice sau peisaje sufleteşti, când exultând de vitalitate, când pline de o langoare înfiorată de angoasă (Litanie postumă, Reîntoarcere, Căprioara sălbatică). Proza lui Bărbulescu, puţină, se constituie dintr-o suită de notaţii cvasipoetice şi din câteva schiţe de portrete.

Opera literară

  • Iubire albă, Ploieşti, 1923.

Check Also

George Dorul Dumitrescu

George Dorul Dumitrescu (14 februarie 1901, Ceptura, judeţul Prahova – ?) – prozator. Este fiul …

Geo Dumitrescu

Geo (Gheorghe V.) Dumitrescu (17 mai 1920, Bucureşti – 28 septembrie 2004, Bucureşti) – poet, …

Aurelian Titu Dumitrescu

Aurelian Titu Dumitrescu (15 februarie 1956, Caracal, judeţul Olt) – poet. Este fiul Mariei (născută …

Aurel Dumitraşcu

Aurel Dumitraşcu (21 decembrie 1955, Sabasa, judeţul Neamţ – 16 septembrie 1990, Bucureşti) – poet. …

Victor Dumbrăveanu

Victor Dumbrăveanu (20 august 1946, Corlăteni, judeţul Bălţi, Basarabia) – prozator şi publicist. A absolvit …