Emanuel Antonescu

Emanuel Antonescu (20 februarie 1870, Piteşti - 1949, Bucureşti) - dramaturg. Este fiul moşierului Nicolae Antonescu şi al Zoei Antonescu (născută Micescu), înrudită cu familia Brătianu. După primele clase gimnaziale de la Piteşti, trece la Liceul „Sf. Sava” din Bucureşti, tot aici urmând Facultatea de Drept.

În 1897, îşi susţine doctoratul la Berlin. Profesor de drept civil la Iaşi, apoi la Bucureşti, unde, din 1936, va fi decanul Facultăţii de Drept, figură marcantă a Baroului de Ilfov şi deputat, din partea Partidului Conservator, al Colegiului de Argeş, Antonescu s-a integrat mişcării pentru o Românie întregită. Pasionat de teatru, scrie mai ales piese istorice, unele cu subiecte celebre (Filip al II-lea), altele inspirate din perioada antică şi medievală.

În 1929 devine membru în Societatea Autorilor Dramatici Români. Debutează cu o „tragedie romantică în versuri”, În preajma tronului, jucată la Teatrul Naţional din Bucureşti, în 1894. Piesa, cu subiect „italian”, miza pe efecte violent teatrale - intrigă complicată, situaţii false, replici artificiale, reminiscenţe ale spectacolului romantic.

În 1916, tipăreşte Dochia şi Meşterul Manole, piese dintr-o proiectată trilogie în versuri. Cea dintâi, pusă în scenă de Paul Gusty, în 1928, la Teatrul Naţional din Bucureşti, marca cel mai împlinit moment al dramaturgului, într-un text cu o frazare când apodictică şi grandilocventă, când de o facilă sentimentalitate, filonul dramatic se pierde printre figuri istorice reale şi personaje legendare: Dochia şi Traian, Decebal şi Bicilis, dinastia Flaviilor, Iuvenalis etc.

Epoca romană este reconstituită de Antonescu cu detalii erudite: palate, temple, serbări cu aer triumfal şi orgiastic, mişcare continuă de patricieni, sclavi, războinici etc. Personaje mai conturate sunt Domiţian, figură de tiran decadent, crud şi extravagant, şi Dochia, al cărei fond demonic se va accentua în „fantezia dramatică” Meşterul Manole. Traducerea în limba germană a piesei a apărut la Leipzig, în 1923.

O versiune fragmentară, cu titlul Mănăstirea Argeşului, s-a publicat în 1933. Piesa împleteşte, cam nebulos şi fantasmagoric, legenda creaţiei cu mitul dacic. Lumea fantastică, supranaturală rămâne vizibilă doar pentru Manole. Feeria amestecă mitologia, fabulosul folcloric şi personajele alegorice. Dragoste nordică, o parafrază fadă după Ibsen, subintitulată O nouă Hedda Gabler, a fost scrisă în 1917, dar publicată abia în 1929, sub pseudonimul Modestinus. Condiţia artistului, lupta pentru o carieră universitară se împletesc cu motivul triunghiului pasional, preluat din teatrul bulevardier. Scenele tari, tipologia sumară, protagoniştii inadecvat conturaţi obnubilează teza piesei - emanciparea femeii. Fragmentul publicat din Ispita tratează, cu mijloacele melodramei, un malentendu.

Opera literară

  • Dochia, Bucureşti, 1916; ediţia Bucureşti, 1927; ediţia Bucureşti, 1929;
  • Meşterul Manole, Bucureşti, 1916;
  • Dragoste nordică, Bucureşti, 1929.

Check Also

George Dorul Dumitrescu

George Dorul Dumitrescu (14 februarie 1901, Ceptura, judeţul Prahova – ?) – prozator. Este fiul …

Geo Dumitrescu

Geo (Gheorghe V.) Dumitrescu (17 mai 1920, Bucureşti – 28 septembrie 2004, Bucureşti) – poet, …

Aurelian Titu Dumitrescu

Aurelian Titu Dumitrescu (15 februarie 1956, Caracal, judeţul Olt) – poet. Este fiul Mariei (născută …

Aurel Dumitraşcu

Aurel Dumitraşcu (21 decembrie 1955, Sabasa, judeţul Neamţ – 16 septembrie 1990, Bucureşti) – poet. …

Victor Dumbrăveanu

Victor Dumbrăveanu (20 august 1946, Corlăteni, judeţul Bălţi, Basarabia) – prozator şi publicist. A absolvit …