Economia Transilvaniei în perioada 1849-1867

Mijloacele de transport

În vederea exploatării bogăţiilor naturale ale Transilvaniei de către burghezia din Austria s-au construit primele căi ferate din Transilvania (construirea liniei Oraviţa-Baziaş era numai începută înainte de revoluţia din 1848, dar nu fusese terminată). Până la sfârşitul acestei perioade s-a ajuns ca liniile ferate să lege centrele industriale din monarhie cu bazinele carbonifere şi siderurgice ale Transilvaniei, atingând - inclusiv cele în construcţie - circa 500 km.

Interesele economice ale Transilvaniei cereau construirea liniei Oradea-Cluj-Braşov, care urma să fie prelungită până la graniţa României. Toate insistenţele unor oameni înaintaţi, ca George Bariţiu, au rămas însă zadarnice. Burghezia austriacă avea interesul să pregătească condiţiile construirii unei căi ferate spre Turnu Severin, cu gândul ca astfel să pătrundă în România până la Marea Neagră şi să cucerească poziţii şi pe pieţele din ţările balcanice. Pe lângă construirea căilor ferate a avut loc şi o dezvoltare a reţelei de şosele. S-au construit şosele mai ales în Banat, în regiunea Sibiului, Braşovului şi Năsăudului.

În a doua jumătate a perioadei s-au efectuat lucrări în vederea îmbunătăţirii condiţiilor de navigaţie pe Mureş, Olt, Someş şi Crişuri. Pe aceste râuri se transportau mai ales sarea şi lemnul. Interesele unei guvernări centralizate la Viena au impus construirea unor reţele telegrafice care să cuprindă întregul Imperiu austriac. S-au construit în 1853 linii care leagă Timişoara de Viena, au urmat apoi liniile Timişoara - Lugoj - Orşova, Timişoara - Braşov, în 1854, când s-a făcut şi legătura cu reţeaua telegrafică ce se construia în Moldova şi Ţara Românească. Până la sfârşitul acestei perioade s-au construit linii telegrafice şi în alte părţi ale Transilvaniei, care făceau legătura între centrul monarhiei şi localităţile mai însemnate din Transilvania.

Comerţul

Comerţul intern, între sat şi oraş, a cunoscut în urma pătrundem capitalismului m agricultura o oarecare înviorare; gospodăriile ţărăneşti mai înstărite produc mărfuri agricole pentru piaţă şi sunt consumatoare ale produselor orăşeneşti. Târgurile săptămânale din oraşe căpătau un caracter regulat, ele reprezentând puncte importante de efectuare a schimbului dintre sat şi oraş. În perioada 1849-1867, populaţia oraşelor a crescut în oarecare măsură, unele oraşe ajungând la circa 30.000 de locuitori (de exemplu Arad, Braşov, Timişoara, Cluj, Oradea). Creşterea populaţiei oraşelor se datora în primul rând dezvoltării industriei, ceea ce a dus la imigrarea multor ţărani sărăciţi la oraş, unde au devenit muncitori, meseriaşi sau comercianţi.

În această perioadă se intensifică schimbul de mărfuri între Transilvania şi România, schimb cu tradiţii seculare. Cercurile conducătoare din Viena căutau să rupă economia Transilvaniei de pieţele din România şi să o lege cât mai mult de Austria, înglobând şi principatul Transilvaniei în uniunea vamală austriacă. Elementele progresiste din Transilvania au dus o luptă susţinută împotriva ruperii legăturilor fireşti ale Transilvaniei cu România.

George Bariţiu, secretar între 1850 şi 1857 al gremiului negustoresc din Braşov, a întocmit în 1850 un memoriu în care se cerea insistent luarea de măsuri în vederea organizării creditului şi îmbunătăţirii legăturilor dintre Transilvania şi Principatele dunărene. Memoriul accentua şi faptul că împlinirea acestor cerinţe era absolut necesară pentru dezvoltarea mai departe a Transilvaniei. Ideea intensificării legăturilor comerciale dintre România şi Transilvania s-a reflectat şi în lucrările altor publicişti din Transilvania, ca, de exemplu, la Kovari.

Cu toate că din Transilvania se exportau, în schimbul unor produse ale industriei uşoare austriece, cereale, vite, materii prime, produse miniere şi lemnoase, nu a regresat nici comerţul cu Moldova şi cu Ţara Românească. Astfel, prin Braşov au fost importate următoarele cantităţi de mărfuri: în 1851, 118.000 de măji, în 1852, 128.000 de măji, iar în 1853, 166.000 de măji, crescând în acelaşi timp şi exportul de la 10.000 de măji (1851) la 26.000 (1852) şi la 30.000 de măji (1853).

Din principatul Transilvaniei se vindeau în Ţara Românească şi în Moldova produse industriale, care numai cu greu s-ar fi putut vinde în alte părţi, iar din Banat şi Hunedoara se exportau fier şi cărbune. Din Moldova şi Ţara Românească se aduceau în primul rând vite cornute şi porci, în cantităţi mari piei, lână; se aduceau de asemenea şi cereale pentru o parte a secuimii şi pentru părţile năsăudene.

Creditul

Din lipsă de capital autohton, în Transilvania nu erau, până în 1867, decât 9 instituţii de credit săseşti şi maghiare. O importanţă mai redusă aveau asociaţiile de ajutorare şi de economii din Bistriţa (1852), Cluj (1858), înfiinţate cu scopul de a da credite micilor industriaşi şi ţăranilor înstăriţi. Asociaţia din Cluj s-a transformat în 1865 în Banca de credit, cu un capital de 200.000 de florini.

În toată perioada aceasta piaţa era dominată de cele două sucursale ale Băncii Naţionale a Austriei, înfiinţate în 1854 la Braşov şi în 1855 la Timişoara. Colaborând cu camerele de comerţ şi industrie din Braşov şi Timişoara, sucursalele băncii din Viena acordau credite numai întreprinderilor care nu făceau concurenţă industriei austriece nici în Transilvania, nici în ţările dunărene.

Şi marii proprietari aveau nevoie de credite pentru modernizarea agriculturii pe moşiile lor. Ei deveneau astfel tributari ai Băncii agrare de credit din Budapesta, întemeiată în 1862. În deceniul al şaptelea s-a intensificat pe teritoriul Transilvaniei activitatea instituţiilor de asigurare, în special străine (din Italia, Austria şi Germania). Cu capital săsesc şi românesc s-a înfiinţat Societatea de asigurare „Transilvania”.

Check Also

Primii capitalişti englezi

După ce războiul şi ciuma au dus la spargerea cadrului feudal, cadrul ghildei şi al …

Exploatarea economică a României în timpul ocupaţiei străine din primul război mondial

Problema exploatării economice a teritoriului românesc invadat a constituit una din preocupările majore ale administraţiei …

Dezvoltarea societăţii şi a raporturilor internaţionale în sud-estul Europei în secolele XIV-XV

Dezvoltarea societăţii de pe teritoriul României în secolele XIV-XV este strâns legată de aceea a …

Procesul de fărâmiţare feudală în Transilvania în a doua jumătate a secolului al XIII-lea şi tendinţele de autonomie ale voievodatului transilvănean

Dezvoltarea economică Perioada din istoria Transilvaniei ce începe cu a doua jumătate a secolului al …

Desfăşurarea Revoluţiei de la 1848 din Transilvania în a doua jumătate a anului 1848

Printr-o politică greşită a guvernului ungar, dar mai ales prin politica reacţionară a guberniului şi …