Economia şi societatea românească în perioada interbelică

Un stat agrar

În perioada interbelică, modelul economic şi social românesc nu este fundamental diferit de cel anterior primului război mondial. Pe de o parte, industrializarea şi urbanizarea justifică ideea unui progres relativ, pe de altă parte, agricultura, care rămâne principala ramură economică, este dovada unei serioase înapoieri.

De altfel, România a rămas în aceşti ani o ţară cu o populaţie rurală considerabilă, obişnuită să trăiască din munca pământului. Progresele industriei au generat totuşi schimbări în viaţa oraşelor, a căror populaţie creşte concomitent cu rolul în organizarea şi conducerea economiei. Statul, deşi a respectat principiile economiei capitaliste, a intervenit în planificarea şi administrarea economiei naţionale.

Schimbările din agricultură s-au produs în materie de culturi, unde ponderea plantelor tehnice şi a legumelor s-a mărit, şi în structura proprietăţii agrare. Prin reforma agrară au fost expropriate aproximativ 6 milioane de hectare de pământ pentru a fi împărţite la aproximativ 1.400.000 de capi de familie.

România a devenit brusc dintr-o ţară de latifundii o ţară de mici proprietari (proprietăţile de până la 5 ha reprezentau 74,9% din totalul proprietăţilor). Această schimbare nu a adus de la sine şi prosperitatea. O serie de factori au încetinit progresul în agricultură. În deceniul 4 se înregistrează o schimbare a politicii agrare oficiale. Intervenţia statului a făcut ca ultimii ani ai epocii interbelice să fie ani de progres şi pentru acest domeniu.

Industria

Industria interbelică a înregistrat un ritm de creştere ridicat, atingând nivelul maxim în 1938. Nivelul de la care pornise în 1918 era foarte scăzut. Pe ansamblul României Mari, producţia industrială a anului 1919 era de aproximativ 25% faţă de nivelul producţiei anului 1913. După război, se confruntă două poziţii în jurul problemei industriei şi a industrializării: cea a PNL şi aceea a PNŢ. În practică a învins poziţia PNL, care controla cea mai mare parte a sistemului de credit şi Banca Naţională a României. Astfel, partea capitalului străin pe ansamblul economiei a scăzut de la 36% în 1929, la 21% în 1938.

Asistăm la creşterea rolului industriei în cadrul economiei. Ea a fost favorizată de bogăţia materiilor prime, de politica oficială de credite, măsurile legislative avantajoase şi de politica de investiţii. Coeficienţii cei mai ridicaţi de industrializare erau în industria sticlăriei, construcţiilor, metalurgiei, electrotehnică şi în cea chimică. Criza economică a întrerupt temporar această rapidă dezvoltare, iar producţia industrială a scăzut în anul de vârf al crizei, 1932, cu 57% faţă de anul 1929.

După 1933, procesul de creştere este reluat, stimulat de diferitele măsuri de încurajare a industriei. În intervalul 1923-1938, industria românească s-a dezvoltat într-un ritm de 5,5% pe an, unul dintre cele mai ridicate din lume. În perioada interbelică, România ocupa primul loc în Europa şi locul şase în lume la producţia de petrol, locul doi în Europa la extracţia de aur, acelaşi loc la extracţia de gaze. În 1938, producţia autohtonă satisfăcea 80% din necesităţile de produse industriale ale României.

Comerţul

Structura comerţului a fost influenţată de transformările structurale ale economiei şi de evoluţia situaţiei internaţionale. Importul şi exportul au fost dominate iniţial de Franţa şi de Anglia (1918-1929). Ulterior, şi-a schimbat orientarea, îndreptându-se spre Germania, interesată după 1933 de achiziţionarea materiilor prime şi a cerealelor. Dezvoltarea industriei a modificat şi structura importurilor. A crescut ponderea materiilor prime în defavoarea produselor fabricate. În perioada 1930-1939, importul de produse finite a scăzut de la 65% la 33% din totalul cantităţilor importate. La sfârşitul acestei perioade, România Mare încetase să mai fie un stat agrar, devenind un stat agrar industrial.

Contribuţia ramurilor economiei la produsul social şi la venitul naţional în 1939

Ramura Produsul social Venitul naţional
Industria 39,0 30,8
Agricultura şi silvicultura 30,1 38,1
Construcţiile 5,4 4,4
Transporturile 6,4 6,5
Circulaţia mărfurilor 11,2 14,9
Alte ramuri 7,9 5,3

Societatea

Societatea românească din perioada interbelică a fost o societate a contrastelor. Populaţia României era mai numeroasă şi mai variată din punct de vedere etnic. Conform recensământului din 1930, România avea 18.057.028 de locuitori. În 1939, aproximativ 82% din populaţie era rurală şi respectiv 18% urbană. Sporul demografic din această perioadă s-a datorat ratei înalte a natalităţii, aproape dublă faţă de vestul Europei, şi unui uşor declin în rata mortalităţii.

Marea majoritate a ţăranilor ducea o existenţă precară. Ţărănimea trăia prost, consuma prea multe glucide (provenite din cereale), prea puţine proteine şi grăsimi, mânca puţină carne şi prea multe alimente vegetale. La oraşe, în schimb, dezvoltarea economiei a adus cu sine schimbări rapide. În 1930-1941, populaţia oraşelor a sporit cu peste 14%. Creşterea s-a datorat în primul rând imigrării din zonele rurale.

Oraşul Bucureşti ocupa un loc aparte în procesul de urbanizare. A devenit principalul centru politic, administrativ, economic şi cultural al României. Între 1918 şi 1939 s-a înregistrat creşterea demografică cea mai mare din istoria oraşului, de la 382.000 la 872.000 de locuitori. Principala explicaţie a acestui fenomen este de natură economică. În 1938, producţia industrială a oraşului reprezenta 17% din totalul producţiei la nivelul ţării. Dezvoltarea economică a Bucureştiului a influenţat aşezările din apropiere şi a dus la dezvoltarea unui mare număr de suburbii industriale. „Micul Paris” era, fără îndoială, oraşul cel mai de seamă al Europei de sud-est.

Factorii care au zădărnicit progresul agriculturii

Factori Consecinţe
• predominarea micilor proprietăţi

• nu sunt viabile

• se fărâmiţează prin moştenire

• politica guvernamentală

• nu au fost acordate credite suficiente

• lipsa capitalurilor pentru modernizare

• inventar agricol insuficient şi depăşit

• producţie scăzută
• impunerea unor taxe ridicate la export (1929) • creşterea preţurilor
• criza economică (1929-1933)

• scăderea preţurilor

• pauperizarea micilor proprietari

• suprapopulaţie agricolă

• nivel de trai redus

• posibilităţi reduse de câştig

Măsuri adoptate de stat pentru dezvoltarea agriculturii (1930-1938)

Măsuri:

  • suprimarea taxelor vamale de export;
  • prime pentru export;
  • statul achiziţionează cantităţi mari de cereale (1933-1934);
  • introducerea unui preţ minimal de cumpărare pentru produsele agricole;
  • legea pentru organizarea şi încurajarea agriculturii (1937).

Consecinţe:

  • creşterea exportului de cereale;
  • lichidarea stocurilor;
  • menţinerea preţului produselor agricole;
  • garantarea unui venit stabil pentru producători;
  • dezvoltarea agriculturii;
  • stoparea fărâmiţării proprietăţii.

Politica economică în materie de industrie

 

Partidul Doctrina Măsuri
PNL „Prin noi înşine” Industrializarea prin eforturi proprii. Limitarea participării capitalului străin. Măsuri cu caracter protecţionist.
PNŢ „Porţile deschise” Favorizarea pătrunderii capitalului străin.

 

Măsuri privind încurajarea industriei (1934-1938)

→ Măsuri cu caracter protecţionist:

  • tarife vamale;
  • prime de export;
  • scăderea importurilor de produse ce puteau fi fabricate în ţară;

→ Implicarea statului:

  • finanţarea obiectivelor industriale;
  • comenzi din partea statului;

→ Diversificarea producţiei:

  • apariţia unor produse noi;

→ Apariţia unor ramuri noi:

  • industria electrotehnică.

Check Also

Piaţa internă în România între 1864 şi 1878

Cu mult înainte de 1864 începuse a se forma în Moldova şi Ţara Românească o …

Societatea şi structurile cotidianului în Evul Mediu

Boierii Puterea boierilor din ţările române provenea din stăpânirea pământului. Boierimea se diferenţia în funcţie …

Mediile culturale româneşti în perioada interbelică

O politică de unificare în domeniul culturii Principiile şi temeliile pe care s-a înălţat România …

Efectele cuceririi Angliei. Feudalitatea şi viaţa economică

De pe vremea regilor saxoni existaseră ţărani şi seniori, colibe şi castele, dar spiritul saxon …

Tendinţe şi opţiuni în cultura românească interbelică

Europenism şi naţionalism Dacă în secolul al XIX-lea dominanta culturală erau elementele de unire între …