Dumitru N. Burileanu

Dumitru N. Burileanu (26 octombrie 1869, Turnu Severin - 10 noiembrie 1947, Bucureşti) - clasicist şi gazetar. Este fiul Anei şi al lui Nicolae Burileanu. A copilărit pe moşia părinţilor săi din fosta plasă Blahniţa, judeţul Mehedinţi.

Elev încă la Liceul „Carol I” din Ploieşti, Burileanu publică, în 1888, Elemente din istoria literaturei romane primitive. Urmează în Paris, la Sorbona, Facultatea de Litere. Obţinând, cu ajutorul lui T. Maiorescu, o bursă pentru a se specializa şi a susţine un doctorat în limba şi literatura greacă, audiază cursurile lui J.P. Rousselot, Paul Decharme şi Maurice Croiset.

În 1898 este chemat la Universitatea din Bucureşti, ca profesor suplinitor la Catedra de elenă. Deschide cursul cu Privire generală asupra literaturii elene, prelegerea fiind publicată apoi în „Convorbiri literare”. Obţine doctoratul în litere cu o teză asupra lui Diodor, în acelaşi an, la Bruxelles.

Un fragment, Influenţa retoricii asupra istoriei la greci, îi apare în „Noua revistă română”. Profesor agregat din 1901, profesor definitiv din 1906, rămâne mai bine de trei decenii la Catedra de istoria literaturii elene. Va fi şi inspector general al învăţământului secundar (1905), director general al învăţământului superior (1922,1927). Secretar al Ateneului (1934-1939), a fost şi un conferenţiar foarte apreciat.

În 1938, se află printre fondatorii Institutului de Studii Latine. Pe lângă manuale destinate învăţământului secundar şi cursuri universitare, a publicat studii, articole şi recenzii în „Convorbiri literare”, „L’Independance roumaine”, „Orpheus-Favonius”, „Timocul”, „Anuarul Ateneului român”, „Conferenţa”, „Cele trei Crişuri”, „Ausonia” şi „Revista Fundaţiilor Regale”.

Cu autoritatea erudiţiei, Burileanu pledează pentru o cultură naţională întemeiată pe valorile clasicismului. Dintr-o perspectivă a valorilor perene, cercetează pătrunderea filosofiei greceşti la Roma, scrierile lui Plafon, Vergiliu şi Hesiod, teatrul lui Eschil, stăruind asupra îngemănării de apolinic şi dionisiac în tragedia greacă.

Alcătuieşte ediţii şcolare de texte comentate din Cicero (Brutus, 1903, Catilinarele, 1935), Teocrit (Ciclopul, 1906), Esop (Fabule alese, 1935) şi Horaţiu (Ars poetica, 1939). Închis după ocuparea Bucureştiului de către armata germană, în timpul primului război mondial, dă, în însemnările sale, reuşite pagini de literatură, fixând cu mare fineţe psihologică, prin repere simbolice, o atmosferă a opresiunii surde.

Opera literară

  • Elemente de istoria literaturei romane primitive, Bucureşti, 1888;
  • Literatura elenă văzută în dezvoltarea ei istorică, Bucureşti, 1898;
  • Perşii lui Eschil, Bucureşti, 1899;
  • Priviri asupra religiunii şi libertăţii de conştiinţă la greci, Bucureşti, 1900;
  • Note din închisoare subt ocupaţiunea germană, Bucureşti, 1918;
  • Curs de literatura elenă. Elocinţa la greci, I-II, Bucureşti, 1930-1932;
  • Cicerone judecat ca om politic, Bucureşti, 1935.

Traduceri

  • Cicero, Brutus, Bucureşti, 1903.

Check Also

George Dorul Dumitrescu

George Dorul Dumitrescu (14 februarie 1901, Ceptura, judeţul Prahova – ?) – prozator. Este fiul …

Geo Dumitrescu

Geo (Gheorghe V.) Dumitrescu (17 mai 1920, Bucureşti – 28 septembrie 2004, Bucureşti) – poet, …

Aurelian Titu Dumitrescu

Aurelian Titu Dumitrescu (15 februarie 1956, Caracal, judeţul Olt) – poet. Este fiul Mariei (născută …

Aurel Dumitraşcu

Aurel Dumitraşcu (21 decembrie 1955, Sabasa, judeţul Neamţ – 16 septembrie 1990, Bucureşti) – poet. …

Victor Dumbrăveanu

Victor Dumbrăveanu (20 august 1946, Corlăteni, judeţul Bălţi, Basarabia) – prozator şi publicist. A absolvit …