Dumitru Donescu

Dumitru Donescu (26 octombrie 1938, Şuiei, judeţul Argeş - 29 mai 2003, Iaşi) - poet.

Născut în familia Filofteii (născută Rudeanu) şi a preotului Nicolae Donescu, Donescu a urmat şcoala primară şi gimnaziul în comuna natală, apoi Liceul „Nicolae Bălcescu” din Piteşti (1953-1956). Între 1961 şi 1966, este student al Facultăţii de Filologie a Universităţii „Al. I. Cuza” din Iaşi. După absolvire, funcţionează ca profesor de limba română la liceele „Cuza-Vodă” din Huşi (1966-1974) şi „Cuza-Vodă” din Iaşi (1974-1990). Din 1990, a fost inspector de specialitate la Inspectoratul Şcolar al judeţului Iaşi.

Donescu a debutat cu versuri în revista „Argeş” (1967), colaborând sporadic la „Familia”, „Ramuri”, „Cronica”, „Şcoala bârlădeană” şi „Cuvânt şi suflet”. Cel dintâi volum, apărut în 1990, poartă titlul Umbra dulce a lucrurilor, spre a sugera sentimentul de încredere pe care îl dau atingerea diafanului şi evaziunea din faţa concretului şi a conjuncturalului. Lirismul lui Donescu este autoscopic şi meditativ, întors frecvent către o simbolistică a condiţiei umane. Poetul oscilează între elan şi reţinere, păstrându-se, cu eforturi calculate, într-o atitudine mediană, circumspectă faţă de extreme.

Are, totodată, nostalgia acestora (Pantera albastră), acceptând statutul de verigă a lanţului de „orbi” care refuză să se avânte spre absolut. De aici, rezultă şi seninătatea discret melancolică. El caută un fundament mai solid în lumea secundă, reflexă, a artei, cu ajutorul căreia speră să sfideze „sarcofagele istoriei” (Memento). Personajul liric este ameninţat de pretutindeni de „lucruri” şi de „cuvinte”, alte extreme dificil de înfruntat, care îl aşează într-un „labirint” de nesfârşite oglindiri.

Cel de-al doilea volum, Vulnerabila amiază (1994), adânceşte sentimentul de nesiguranţă pe care îl dă pendularea între limite şi aduce, ca noutate, o luciditate uşor elegiacă. Îmbinarea celor două dimensiuni conferă lirismului un aer sceptic, indecis a alege „între alfa şi omega” ori, mai exact, „între două abisuri”. Chiar dacă este invocat sentimentul fraternităţii cu Sisif, angoasa lipseşte, în locul ei aflându-se un aticism şovăielnic.

Ulise (din ciclul Nostalgia Itacăi), după ce a regăsit-o pe Penelopa, regretă atât tinereţea, cât şi rătăcirile pe mare. Credincios prudent, poetul admite existenţa unui „mare regizor” (Panoplia cu măşti), care se deosebeşte însă de „Marele Anonim” prin carnavalescul meditativ.

Opera literară

  • Umbra dulce a lucrurilor, prefaţă de Constantin Ciopraga, Iaşi, 1990;
  • Vulnerabila amiază, prefaţă de Constantin Ciopraga, Iaşi, 1994;
  • Avataruri nu departe de Styx, Iaşi, 2002.

Check Also

George Dorul Dumitrescu

George Dorul Dumitrescu (14 februarie 1901, Ceptura, judeţul Prahova – ?) – prozator. Este fiul …

Geo Dumitrescu

Geo (Gheorghe V.) Dumitrescu (17 mai 1920, Bucureşti – 28 septembrie 2004, Bucureşti) – poet, …

Aurelian Titu Dumitrescu

Aurelian Titu Dumitrescu (15 februarie 1956, Caracal, judeţul Olt) – poet. Este fiul Mariei (născută …

Aurel Dumitraşcu

Aurel Dumitraşcu (21 decembrie 1955, Sabasa, judeţul Neamţ – 16 septembrie 1990, Bucureşti) – poet. …

Victor Dumbrăveanu

Victor Dumbrăveanu (20 august 1946, Corlăteni, judeţul Bălţi, Basarabia) – prozator şi publicist. A absolvit …