crispedia.ro Enciclopedie universală
Dumbrava Roşie, de Vasile Alecsandri, este o poezie scrisă în prima jumătate a lunii februarie 1872.
În bună dispoziţie de lucru, Alecsandri încheia şi expedia lui Iacob Negruzzi la 12 ianuarie 1872 studiul despre Costache Negruzzi, încheia şi expedia ultima parte din studiul despre Anton Pann şi selecţia din opera acestuia la 26 ianuarie 1872, iar la 19 februarie scria din nou aceluiaşi Iacob Negruzzi, tot de la Mirceşti: „Aş dori să mă reped pe o zi la Iaşi ca să vă citesc un mic poem, Dumbrava Roşie, pe care l-am scris în zilele acestea”.
A fost publicată pentru prima oară în revista „Convorbiri literare” nr. 2 din 1 mai 1872, apoi reprodusă în broşura Dumbrava Roşie (1497), poem istoric, Iaşi, 1872, apoi în ediţia 1875, vol. III.
Dumbrava Roşie
Albert, craiul Lehiei, făcut-au un vis mare,
Un vis de năvălire, de-nvingeri glorioase!
El se văzu puternic, pe-un armăsar calare,
Înfiorând cu spada-i popoare numeroase.
Din Meazăzi fierbinte în recea Meazănoapte,
Din Răsăritul mândru l-Apusul lucitor
El auzi prin visu-i mii, mii de mii de şoapte
Crescând în zgomot falnic, gigantic, imnător,
Un uragan de glasuri ce clocotea prin lume,
Purtând, nălţând ca fală un nume... al său nume!
Albert, craiul Lehiei, trufaş, semeţ, uşor,
Adimenit, se crede stăpân pe viitor,
Ş-aruncă ochi de pradă pe ţările vecine:
„Care din ele, zice, mi-ar cuveni mai bine?”
El stă puţin pe gânduri, apoi cu mare glas:
„Moldova este pragul întâiului meu pas!
În ţara acea mică, neîncetat lovită
De duşmani fără număr şi-n veci nebiruită,
În care toţi bărbaţii sunt zmei ce s-au luptat
Cu leahul, cu maghiarul, cu turcul încruntat,
Şi unde pe sub iarbă câmpiile frumoase
Ascund troiene albe de-a duşmanilor oase,
Un domn viteaz, un Ştefan, adună de mulţi ani
O glorie ce-i demnă de-ai lumei suverani.
Voi merge la Moldova, la Ştefan drept voi merg
Şi luciul de pe frunte-i cu spada mea voi şterg
Iar lumea îngrozită, privind spre răsărit,
Vede-va-n loc de soare al meu chip strălucit!”