Poezia Dulce înger..., de Vasile Alecsandri, a fost scrisă în vara anului 1846, în timpul lungului popas al poetului pe meleagurile Constantinopolului, înainte de a se întâlni cu Elena Negri.
A fost publicată pentru prima dată în ediţia 1853, apoi reprodusă în ediţia 1863 şi ediţia 1875, vol. I.
În manuscrisul nr. 1.497 poezia are subtitlul Rugăciune.
Dulce înger...
Dulce înger de blândeţe,
Tu, ce-n cale-mi vesel zbori,
Pe-ale mele tinereţe
Aruncând frumoase flori!
Mergi, sub alba-ţi aripioară
Să fereşti de soartă rea
Pe-a ta dulce sorioară,
Pe Niniţa, draga mea!
Mergi să furi de pintre stele
Un luceafăr luminos,
Şi pe fruntea scumpei mele
Să-l anini, cântând voios.
Mergi de-ntinde verzi covoare
Sub piciorul ei de crin.
Schimbă dorul meu în floare
Şi-l depune pe-al ei sân!
Mergi, pe-aripe-ţi să se culce
Adormind încetişor,
Şi îngână-a ei somn dulce
Cu dulci visuri de amor!
Iar cu dânsa când pin lume
Vei zbura, înger iubit,
Ah, şopteşte-i al meu nume,
Spune-i dorul meu cumplit!