Domnia lui Petru Rareş

În luptele pentru stăpânirea Transilvaniei, un rol important a jucat domnul Moldovei Petru Rareş (1527-1538), „Luceafărul” din trilogia lui Barbu Ştefănescu Delavrancea. Anarhia feudală din Moldova slăbise în chip sensibil ţara, tocmai într-o vreme de mari frământări prin care trecea sud-estul Europei. Ridicat în domnie de forţele patriotice (mica boierime, ţărănimea şi orăşenimea), Petru Rareş, cu sprijinul acestora, a reuşit să pună stavilă decăderii Moldovei şi să-i salveze independenţa.

Asigurând autoritatea domniei, Petru Rareş se amestecă, cu aceleaşi scopuri, în luptele din Transilvania, de partea lui Ioan Zapolya. Victoria armatelor moldovene la Feldioara, lângă Braşov (1529), i-a sporit puterea şi i-a adus domnului moldovean stăpânirea domeniilor Ciceu, Cetatea de Baltă, Unguraş, Rodna şi a oraşului Bistriţa, fiind, astfel, stăpânul unei întinse părţi a Transilvaniei.

Încrezător în forţele sale, domnul Moldovei îşi trimite oştile în Pocuţia (sudul Poloniei) asupra căreia revendica drepturi mai vechi. După ciocniri cu rezultate schimbătoare, Petru Rareş suferă o înfrângere grea la Obertyn (1531). Dezavuarea faptelor sale din partea Porţii, care se temea de creşterea puterii domnului moldovean, a încurajat acţiunile feudalilor poloni şi a impus sporirea tributului faţă de Poartă de la 8.000 la 10.000 de galbeni anual.

Noua situaţie l-a apropiat pe Rareş de Habsburgi. Această orientare s-a manifestat în mod concret atunci când aventurierul veneţian Aloisio Gritti, susţinut de Poartă, plănuia să ajungă rege al Ungariei, iar fiii săi domni ai ţărilor române, ceea ce l-a determinat pe domnul moldovean să intervină din nou în Transilvania şi să prindă pe Gritti. Tratatul de alianţă dintre Rareş şi Ferdinand de Habsburg (1535) nu i-a folosit cu nimic domnului moldovean, deoarece el a fost urmat de altul, încheiat între Ferdinand şi Zapolya la Oradea (1538).

Împotriva acestor aranjamente, sultanul Soliman s-a hotărât să intervină pentru a salva interesele Porţii. Cel dintâi a fost atacat Petru Rareş. În vara anului 1538, o oaste turcească de 200.000 de oameni a pătruns în Moldova, în timp ce feudalii poloni atacau din nord, iar tătarii dinspre răsărit. Rareş s-a hotărât să reziste. Trădat însă de boieri, el a fost nevoit să părăsească ţara şi să-şi caute scăparea în cetatea sa Ciceu. Boierimea moldoveana, cea munteană şi nobilimea transilvăneană au preferat o colaborare cu turcii, uşurând, astfel, instaurarea dominaţiei acestora asupra celor, trei ţări române.

Cultura în ţările române în prima jumătate a secolului al XVI-lea

Cultura veacului al XV-lea care a îmbrăţişat cele mai importante genuri literare şi artistice a reuşit, cu toate neajunsurile rezultate din situaţia politică frământată, să se îmbogăţească cu noi creaţii valoroase în mai toate domeniile. Umanismul şi reforma religioasă, răspândite în această vreme în ţările române şi mai ales în Transilvania, au imprimat nu numai un avânt culturii, dar i-au îmbogăţit substanţial conţinutul de idei noi şi valoroase.