Doina, de Octavian Goga (comentariu literar, rezumat literar)

Apartenenţa operei la genul liric, specia literară doină cultă

Octavian Goga a fost denumit „poet al pătimirii noastre”, întreaga sa operă fiind închinată istoriei vitrege şi îndurerate a neamului său de plugari ardeleni, întrucât ţinuturile Transilvaniei aparţineau Imperiului Austro-Ungar. Cele patru volume de versuri, Poezii (1905), Ne cheamă pământul (1909), Din umbra zidurilor (1913), Cântece fără ţară (1916), constituie o monografie lirică a satului ardelenesc, ivită din inima îndurerată a poetului pentru soarta poporului său.

Între creaţiile lirice ale lui Octavian Goga se numără şi poezia Doina, publicată în volumul de poezii Din umbra zidurilor (1913).

Doina este o specie a liricii populare sau culte, caracteristică numai neamului românesc, in care omul, în directă relaţie cu natura, exprimă sentimentele de dor şi jale, stări sufleteşti specifice exclusiv românului şi puternic înrădăcinate în structura lui spirituală.

Cuvintele „dor” şi „jale” nu au corespondent în altă limbă, sunt intraductibile şi definesc specificul sufletului românesc. Stilistic, doina se individualizează, între celelalte creaţii lirice, printr-o deosebită bogăţie metaforică, printr-o armonie perfectă a eului liric cu natura înconjurătoare, care amplifică stările sufleteşti exprimate.

Titlul

Titlul este exprimat prin substantivul articulat, „doina”, care sintetizează admiraţia şi preţuirea lui Octavian Goga pentru creaţia populară românească, din care poetul şi-a ales pe cea mai reprezentativă prin gama largă şi variată de sentimente pe care o ilustrează această specie literară cu totul aparte, doina.

Structură şi semnificaţii

Poezia Doina, de Octavian Goga, este alcătuită din şapte catrene, dispuse în două secvenţe lirice, conform ideilor poetice exprimate.

Prima secvenţă lirică

Prima secvenţă lirică este alcătuită din primele cinci strofe, în care poetul îşi exprimă admiraţia, preţuirea şi implicarea sentimentală cu cea mai frumoasă creaţie populară cântată pe aceste meleaguri din vremuri imemoriale, doina. Sentimentele caracteristice doinei sunt jalea şi dorul, pe care românul şi le-a mărturisit dintotdeauna prin această creaţie populară, cântată în mijlocul naturii prietenoase şi ocrotitoare.

Octavian Goga

Poezia reliefează de la început jalea - ca sentiment definitoriu - „O doină plânge”, pe care omul încearcă să şi-o aline cântând „din fluier”, în mijlocul naturii, reprezentată aici de „pacea codrilor de brad”. Frumuseţea doinei este sugestiv numită de poet prin epitetul antepus, „meşteră cântare”, accentuând ideea că doina mângâie sufletul omenesc şi-l emoţionează: „Şi-adormi pierdută-n tremurarea / Oftării blânde din brădet”.

Alinarea suferinţelor românului a fost dintotdeauna cântecul popular, care a „picurat un strop în suflet” şi a transmis, de milenii, istoria zbuciumată a neamului românesc, sugerată de metaforele „taina vremii de demult” şi „plânsul veacurilor duse”. Relaţia strânsă a omului cu natura, lege ancestrală (străveche) a existenţei românului, este ilustrată de contopirea eului liric cu brazii, ca simbol al naturii, şi cu doina, la fel de specifică pentru sufletul omului, prin interogaţia retorică: „Eu stau cu inima la sfat: / în care brad, de care creangă / Plânsoarea ta s-a aninat?...”.

Ultima strofă a acestei secvenţe este alcătuită dintr-o interogaţie retorică, plină de speranţă şi îndoieli cu privire la dăinuirea cântecului popular. Nevoia românului de a-şi exprima sentimentele prin doină este sugerată de o adresare directă, printr-o personificare a cântecului popular - „Ia, soră pururea cu noi”, accentuând prin vocativ intimitatea, apropierea sufletească a doinei de poporul român, în care se autoinclude şi poetul prin pronumele „noi”.

A doua secvenţă lirică

A doua secvenţă lirică imaginează răspunsul eului liric în ceea ce priveşte speranţa că doina este puternic înrădăcinată în spiritualitatea românească şi se va manifesta ca alinare sufletească şi la generaţiile viitoare. Atitudinea eului poetic este optimistă, viziunea lui pentru viitorul acestui neam este faima şi simpatia pe care doina i-o va aduce poporului român în lumea întreagă: „Şi-o lume te va asculta, / Şi-o lume-ntreagă va începe / Să plângă cu durerea ta...”. Prin cântecul popular, românii vor fi înţeleşi de lumea viitorului, deoarece doina este cea care exprimă, cel mai sugestiv şi relevant, sufletul său sensibil, mentalitatea şi spiritualitatea cu totul aparte.

Poezia Doina este o doină cultă, deoarece poetul exprimă apartenenţa sa la simţirile românului dintotdeauna, prin preţuirea şi admiraţia lui pentru doina populară. Starea sufletească este complexă, întrucât eul liric exprimă, o gamă variată de sentimente, de la jale şi dor la îndoială şi speranţă, de la durere şi suferinţă pentru istoria dramatică a neamului său la bucurie şi extaz pentru viitorul poporului român.

Limbajul artistic

Poezia Doina este o doină cultă, cu puternice elemente de pastel, deoarece varietatea sentimentelor exprimate de eul liric se manifestă într-un cadru natural specific, simbolizat prin elementele sale cele mai reprezentative.

Caracterul de doină

Caracterul de doină este redat prin metafore care sugerează sentimentul definitoriu al acestei specii literare, jalea: „o doină plânge”, „oftării blânde”, „plânsul veacurilor”, „plânsoarea ta”, „să plângă cu durerea ta”. Relaţia ancestrală a doinei cu sufletul românului este ilustrată prin adresarea directă şi prin personificări: „o doină plânge”, „te stingi [...] şi-adormi”, „mi-ai picurat”, „te-ascult”, „vei mai trăi”, „tu, soră pururea cu noi”.

Elementele de pastel

Elementele de pastel prezente în Doina lui Goga sunt evidenţiate prin modalităţi artistice specifice acestuia: imagini auditive şi imagini vizuale. Imaginile auditive apelează la personificări - „doina plânge”, „plânsul veacurilor”, „oftării blânde din brădet” „o lume-ntreagă va începe / Să plângă cu durerea ta” - sau la elemente specifice folclorului - „Din fluier unde limpezi cad”.

Imaginile vizuale

Imaginile vizuale compun un tablou al naturii nocturne, al liniştii, o atmosferă ocrotitoare pentru sufletul omenesc. Cadrul nocturn este fie sugerat de metafora personificatoare „Şi-adormi pierdută-n tremurarea / Oftării blânde din brădet”, fie exprimată direct, „acum în noapte”. Natura este benefică şi constituie un cadru de relaxare pentru om, idee exprimată prin metafora „pacea codrilor de brad” sau prin mărturisirea directă, „Eu stau cu inima la sfat”. Complexa comuniune natură-doină-om este ilustrată sugestiv de interogaţia retorică „În care brad, de care creangă / Plânsoarea ta s-a aninat?...”.

Stilul

Stilistic, sunt de remarcat şi punctele de suspensie de la finalul fiecăreia din cele şapte strofe ale poeziei, fapt ce sugerează îndemnul poetului la meditaţie, la cugetare profundă privind importanţa doinei populare pentru spiritualitatea şi sensibilitatea specifice neamului românesc.

Prozodia

Măsura versurilor este de 8-9 silabe, ritmul este amfibrah, iar rima este variată, de la o strofă la alta, fiind, de regulă, una singură în fiecare strofă. De exemplu, în prima strofă este o singură rimă încrucişată - „cad / brad”, iar celelalte două versuri nu rimează „culme / afundă”.

Deoarece Octavian Goga exprimă direct sentimentele de admiraţie şi preţuire pentru creaţia populară şi de speranţă pentru manifestarea acesteia în viitor, într-un ton elegiac profund, poezia Doina este o doină cultă.

Check Also

Visează androizii oi electronice?, de Philip K. Dick (comentariu literar, rezumat literar)

Philip Kindred Dick (16 decembrie 1928, Chicago, Illinois, Statele Unite – 2 martie 1982, Santa …

Visările unui hoinar singuratic, de Jean-Jacques Rousseau (comentariu literar, rezumat literar)

Jean-Jacques Rousseau (28 iunie 1712, Geneva, Elveţia – 2 iulie 1778, Ermenonville, Franţa) – scriitor. …

Virgina în grădină, de A.S. Byatt (comentariu literar, rezumat literar)

A.S. Byatt (pseudonimul literar al Antoniei Susan Drabble) (24 august 1936, Sheffield, Marea Britanie – …

Viii şi morţii, de Patrick White (comentariu literar, rezumat literar)

Patrick Victor Martindale White (28 mai 1912, Knightsbridge, Londra, Marea Britanie – 30 septembrie 1990, …

Vieţi pârjolite, de Ricardo Piglia (comentariu literar, rezumat literar)

Ricardo Piglia (24 noiembrie 1941, Adrogue, Argentina) – scriitor. Titlul original: Plata quemada Prima ediţie: …