Dionisie Romano

Dionisie (Dimitrie) Romano (29 iulie 1806, Sălişte, judeţul Sibiu - 18 ianuarie 1873, Buzău) - episcop, cărturar şi traducător.

S-a născut din părinţii Ionaş şi Marina Roman. La vârsta de 14 ani a rămas orfan de tată. Mama lui, după ce a căsătorit-o pe fiica sa Stanca, în 1820 a trecut în Moldova, retrăgându-se la Mănăstirea Agapia, luând cu sine şi pe fiul său Dimitrie. Acesta, pentru a se întreţine a apelat la ajutorul călugărilor de la Mănăstirea Neamţ, unde a rămas ca „ajutor la toate treburile” timp de 3 ani, apoi la 17 ani a fost primit în rândul călugărilor, schimbându-şi numele din Dimitrie în Dionisie.

Aici a învăţat să scrie şi să citească. Dovedindu-se sârguincios la carte, i s-a permis să plece la Bucureşti, spre a se înscrie la şcoala de pe lângă Mănăstirea „Sfântul Sava” - la Colegiul „Sfântul Sava”. Aici a cunoscut pe ieromonahul profesor de filosofie Eufrosin Poteca, care i-a fost un bun protector şi îndrumător şi căruia i-a purtat recunoştinţă toată viaţa.

S-a angajat ca lucrător la tipografia de la Cişmeaua lui Mavrogheni, proprietatea boierilor Clinceanu şi Topliceanu. Episcopul de Argeş - Ilarion l-a luat sub ocrotirea sa şi l-a hirotonit ierodiacon. A învăţat limbile franceză şi greacă. A fost hirotonit ieromonah. A audiat un „curs normal pentru pregătirea primilor învăţători români” în Bucureşti (1831-1832). A devenit apoi profesor la Şcoala de Grămătici de pe lângă Episcopia Buzăului (1832-1843) şi revizor şcolar (1838-1843). A reuşit să ridice, aici, la Buzău două localuri de şcoală, să întocmească manuale pentru cursul primar - Abeţedar românesc pentru întrebuinţarea tinerilor începători, Abeţedar religios şi Biblioteca tinerilor începători.

S-a mutat director la Seminarul Mitropoliei din Bucureşti (1843-1848), fiind hirotonisit arhimandrit. L-a îndemnat şi sprijinit pe Anton Pann, care era profesor la Seminarul Central, să tipărească, pentru elevii şcolii de cântăreţi, un manual de muzică, pe care acesta l-a făcut şi i l-a şi închinat. Pentru participarea la Revoluţia de la 1848, a fost înlăturat din învăţământ şi închis la Văcăreşti. După eliberarea din închisoare, a emigrat în Transilvania, petrecând câtva timp pe la Braşov şi Sibiu.

Revenind în Ţara Românească, a intrat în Mănăstirea Băbeni (1849-1851) şi a avansat de la egumen la Sadova (1851-1854), la stareţ al Mănăstirii Neamţ (1855-1857). A editat, împreună cu Gavriil Munteanu, prima revistă ecleziologică scrisă în limba română „Vestitorul Bisericesc” - prima publicaţie bisericească din Ţara Românească, la Buzău (1839-1840), difuzată prin librarul Iosif Romanov şi a editat ziarul „Eho echistiastic” (1850-1853) la Bucureşti, având o colecţie de broşuri sub titlul Biblioteca religios morală. Fiind un excelent cunoscător al limbii franceze, a tradus numeroase lucrări teologice. A înfiinţat o şcoală primară, cu internat pentru 50 de copii şi un gimnaziu în Târgu Neamţ, iar în Mănăstirea Neamţ a pus bazele unui seminar, a reorganizat tipografia şi spitalul.

În 1857, fiind înlăturat din funcţia de stareţ al Mănăstirii Neamţ, s-a stabilit la Iaşi. A luptat pentru realizarea Unirii Principatelor şi a devenit locţiitor de episcop la Buzău (iunie 1859), apoi a fost hirotonit arhiereu (februarie 1862). A ajuns episcop de Huşi (noiembrie 1864 - mai 1865), apoi la 26 mai 1865 a fost episcop de Buzău, rămânând aici până la moarte. La Buzău a reorganizat şi repus în funcţie tipografia eparhială, în care au apărut multe cărţi valoroase.

A fost autorul a numeroase articole cu subiecte bisericeşti publicate în periodice şi predici încă neadunate până astăzi într-un volum. A scris lucrarea Psihologia şi însemnătatea ei pentru deşteptarea, cultivarea şi înaintarea vieţii religioase în 1888, aceasta fiind o temă de noutate în România. La Mănăstirile Dălhăuţi, Răteşti şi Coteşti a înfiinţat şcoli. A sprijinit pe tinerii studioşi, mănăstirile şi aşezămintele de cultură.

La 1 august 1867, a participat la solemnitatea inaugurării, la Bucureşti, a Societăţii Literare (Academice) Române. A fost cel dintâi particular din România care a făcut o donaţie Societăţii Academice Române. În 1867 a donat Societăţii Academice Române biblioteca logofătului Constantin Cornescu Oltelniceanu, cuprinzând peste 7.000 de volume - prima donaţie de carte, ce a devenit piatra de temelie a viitoarei biblioteci a instituţiei academice române.

Peste 150 de manuscrise româneşti, slavone, greceşti, turceşti şi arabe din biblioteca sa, au ajuns în patrimoniul Academiei Române. Acest fond de carte a reprezentat nucleul viitoarei Biblioteci a Academiei Române. A fost ales membru de onoare al Societăţii Academice Române în ziua de 15 septembrie 1868. A murit la Buzău în ziua de 18 ianuarie 1873.

Lucrări de referinţă

  • Abeţedar românesc spre întrebuinţarea tinerilor începători, 1834 şi 1839, Buzău;
  • Abeţedar religios, 1835, Buzău;
  • Biblioteca tinerilor începători, două părţi, 1837-1838, Buzău;
  • Cuvintele unui credincios, de A.F. Lamennais, traducere, Bucureşti, 1848; ediţia II, Iaşi, 1859;
  • Mângâietorul celor întristaţi, celor bolnavi şi celor bătrâni sau Adunare de meditaţii..., 3 broşuri, Bucureşti, 1850; ediţia II, Iaşi, 1859 (traduceri după J.B. Massillon);
  • Geniul creştinismului (traducere după Chateaubriand, 3 broşuri), Bucureşti, 1850;
  • Din confesiile Sf. Augustin, Bucureşti, 1850;
  • Prescurtare de geografie sfântă, Bucureşti, 1850;
  • Prescurtare de geografie veche. Bucureşti, 1850;
  • Prescurtare de ermineutică sacră sau oarecare explicaţii asupra Scripturii Vechiului şi Noului Testament, Bucureşti, 1851;
  • Din meditaţiile Sf. Augustin, 3 broşuri, Bucureşti 1851;
  • Imnuri în proză pentru copiii care încep a ceti, traducţiune liberă, Iaşi, 1858, ediţia II, Buzău, 1869;
  • Principii de retorică şi elocvenţa amvonului, vol. I-II, Iaşi, 1859;
  • Adunare de cuvinte sărbătoreşti, funebre şi la alte ocazii, pentru seminarişti, Iaşi, 1859;
  • Principii generale de înţelepciune şi datoriile tinerilor (extras din „Vestitorul Bisericesc” (1839), Buzău, 1871 (retipărită de Onisifor Ghibu, în 1916 sub titlul Vrei să fii înţelept?).

Check Also

George Dorul Dumitrescu

George Dorul Dumitrescu (14 februarie 1901, Ceptura, judeţul Prahova – ?) – prozator. Este fiul …

Geo Dumitrescu

Geo (Gheorghe V.) Dumitrescu (17 mai 1920, Bucureşti – 28 septembrie 2004, Bucureşti) – poet, …

Aurelian Titu Dumitrescu

Aurelian Titu Dumitrescu (15 februarie 1956, Caracal, judeţul Olt) – poet. Este fiul Mariei (născută …

Aurel Dumitraşcu

Aurel Dumitraşcu (21 decembrie 1955, Sabasa, judeţul Neamţ – 16 septembrie 1990, Bucureşti) – poet. …

Victor Dumbrăveanu

Victor Dumbrăveanu (20 august 1946, Corlăteni, judeţul Bălţi, Basarabia) – prozator şi publicist. A absolvit …