crispedia.ro Enciclopedie universală
Tang sau T’ang (618-907) este o dinastie chineză care a urmat scurtei dinastii Sui, epocă de aur pentru poezie, sculptură şi budism.
Capitala Changan a devenit o metropolă internaţională în care s-au perindat comercianţi şi ambasadori din Asia Centrală, Arabia, Persia, Coreea şi Japonia.
A existat aici o comunitate creştină nestoriană, în timp ce la Guangzhou s-au ridicat moschei.
În secolele VIII-IX d.Hr. a cunoscut o importantă creştere economică, dezvoltându-se o reţea de pieţe rurale care s-au alăturat pieţelor metropolitane din Changan şi Luoyang.
Budismul s-a bucurat de mari favoruri; s-au tradus din nou scrierile sacre budiste şi s-au dezvoltat secte indigene, printre care Chan.
Splendoarea acestei epoci e dată de poezie. S-au păstrat aproape 50.000 de opere a 2.000 de poeţi.
Muzica şi dansul din străinătate au devenit populare şi au fost reintroduse vechile orchestre.
Guvernarea Tang nu a reuşit să controleze în întregime graniţa de nord a Chinei, unde triburi migratoare făceau permanent incursiuni; de asemenea, revolte periodice începând de la jumătatea secolului VIII i-au diminuat autoritatea.
În ultimii ani, atenţia acestei dinastii s-a îndreptat mai degrabă către China de Est şi de Sud-Est decât către Asia Centrală.