crispedia.ro Enciclopedie universală
Seleucizii sunt o dinastie macedoneană greacă (312-64 î.Hr.) fondată de Seleucus I Nicator.
Desprins din imperiul lui Alexandru cel Mare, domeniul seleucid se întindea din Tracia până la graniţa cu India şi includea Babilon, Siria şi Anatolia.
Seleucus a fost succedat în 281 î.Hr. de Antiochus I Soter, care a domnit până în 261 î.Hr.
A fost urmat de Antiochus II (a domnit 261-246 î.Hr.), de Seleucus II Callinicus (a domnit 246-225 î.Hr.), de Seleucus III (a domnit 225-223 î.Hr.) şi de Antiochus III cel Mare (a domnit 223-187 î.Hr.). Sub acesta din urmă, Imperiul a atins apogeul.
Rezistenţa în faţa puterii şi răspândirii culturii elenistice a început să se manifeste curând pe teritoriile asiatice.
Înţelegerea încheiată de Antiochus III cu romanii semnala deja declinul, mai ales după înfrângerea din 190 î.Hr.
Declinul s-a accelerat după moartea lui Antiochus IV (a domnit 175-164 î.Hr.), care a pierdut Iudeea în faţa Macabeilor.
Eforturile lui Demetrius I şi Antiochus VII nu au putut împiedica sfârşitul inevitabil al dinastiei, conducerea fiind preluată de romanul Pompeius Magnus, în 64 î.Hr.