Dimitrie N. Ciotori

Dimitrie N. Ciotori (15 octombrie 1885, Săcelu, judeţul Gorj - 21 aprilie 1965, Londra) - prozator şi politician.

Fiu al lui Nicolae Ciotori, agricultor, Ciotori este absolvent al Şcolii Normale din Craiova. După ce funcţionează ca învăţător în mai multe sate din Oltenia, se specializează, cu sprijinul lui Nicolae Iorga, în chestiuni de cooperaţie, urmând o şcoală în Suedia. După absolvirea Facultăţii de Drept la Universitatea din Bucureşti, Ciotori se angajează, în 1916, ca interpret, pe lângă Legaţia Română din Stockholm şi se dedică diplomaţiei.

În 1920 era viceconsul, iar după un an, secretar al misiunii române la Liga Naţiunilor. Este transferat ca ataşat de presă la Legaţia Română din Londra, unde se împrieteneşte, între alţii, cu Nicolae Titulescu şi cu Ion Antonescu, viitorul mareşal, între 1923 şi 1936, elaborează aici lucrări despre cultura şi realităţile româneşti.

În 1937 va fi trimis cu însărcinări speciale pe lângă legaţiile României la Washington şi Paris. Colaborase, în primele decenii ale secolului al XX-lea, la „Flacăra”, „Luceafărul”, „Sămănătorul”, „Drum drept”, „Cronica”, „Ramuri” etc. După instaurarea regimului comunist, Ciotori a fost exclus din Academia Română (unde fusese ales membru de onoare în 1936) şi s-a autoexilat în străinătate, unde a publicat în revistele „Luceafărul” (Paris), „La Nation roumaine” (Paris), „Cuget românesc” (Buenos Aires), „Cronica românească” (New York), „Destin” (Madrid) etc. Academia Română l-a repus în drepturi ca membru de onoare în 1990.

S-a afirmat cu volumul de proze scurte Calea Robilor (1912), o suită de legende concepute într-o viziune personală, evitând pastişarea unor motive folclorice. Scrise cu acurateţe stilistică, într-o tonalitate adecvată subiectelor şi cu o imprevizibilă fantezie, prozele sale prezintă - după cum o sugerează chiar titlurile - legenda Căii Robilor, a păianjenului, a fiului de împărat transformat în floare albastră (Domnul codrilor), a melcului leneş, pedepsit să-şi poarte casa în spinare (De lene...), a florilor (Zorelele) etc.

În 1962 a publicat, la Madrid, lucrarea de istorie contemporană Le Partage de l’Europe, în care analizează cu obiectivitate acordurile secrete dintre Stalin, Roosevelt şi Churchill, de la Ialta, Teheran şi Moscova, în urma cărora România şi alte ţări din estul şi centrul Europei au fost cedate sferei de influenţă sovietice. Înţelegerile menţionate sunt etichetate de autor drept „păcatul de moarte al lumii occidentale”, „cea mai monstruoasă dintre crimele istoriei”. Ciotori a realizat bune traduceri din Bjornstjerne Bjornson, Henrik Ibsen şi din Selma Lagerlof. Pasionat colecţionar de cărţi rare, stampe, hărţi, manuscrise - între altele, unele care i-au aparţinut lui Moses Gaster -, Ciotori le-a oferit în dar Academiei Române.

Opera literară

  • Calea Robilor, Vălenii de Munte, 1912;
  • Le Partage de l’Europe, Madrid, 1962.

Traduceri

  • Bjornstjerne Bjornson, Synndve Solbakken, Bucureşti, 1909;
  • Selma Lagerlof, Legendele lui Iisus, Vălenii de Munte, 1911;
  • Henrik Ibsen, Rosmersholm, Bucureşti, 1916.

Check Also

George Dorul Dumitrescu

George Dorul Dumitrescu (14 februarie 1901, Ceptura, judeţul Prahova – ?) – prozator. Este fiul …

Geo Dumitrescu

Geo (Gheorghe V.) Dumitrescu (17 mai 1920, Bucureşti – 28 septembrie 2004, Bucureşti) – poet, …

Aurelian Titu Dumitrescu

Aurelian Titu Dumitrescu (15 februarie 1956, Caracal, judeţul Olt) – poet. Este fiul Mariei (născută …

Aurel Dumitraşcu

Aurel Dumitraşcu (21 decembrie 1955, Sabasa, judeţul Neamţ – 16 septembrie 1990, Bucureşti) – poet. …

Victor Dumbrăveanu

Victor Dumbrăveanu (20 august 1946, Corlăteni, judeţul Bălţi, Basarabia) – prozator şi publicist. A absolvit …