Diaconul Coresi

Diaconul Coresi (1510, Târgovişte - circa 1583) - editor şi tipograf.

Prima menţiune despre Coresi „ot Târgovişte” se află în epilogul cărţii Octoih mic slavonesc (Braşov, 1557), tipărit împreună cu Oprea logofătul, al cărui ucenic era. În 1558 cei doi scot la Târgovişte, în tipografia lui Dimitrie Liubavici, în care s-au şi format, un Triod-Penticostar slavonesc, iar un an mai târziu, Coresi se stabileşte definitiv la Braşov.

Până în 1583 el a tipărit aici sau în alte oraşe transilvănene numeroase cărţi religioase în slavonă şi română, fie la cererea oficialităţilor locale, fie la solicitarea domnilor sau mitropoliţilor din Ţara Românească şi Moldova, fie din proprie iniţiativă. Între acestea se numără şi variantele româneşti ale principalelor scrieri ale cultului ortodox: Întrebare creştinească (Catehism) (1560), Tetraevangheliar (1561), Pravila sfinţilor oteţi (circa 1560-1562), Lucrul sfinţilor apostoli (Apostolul) (1566), Tâlcul evangheliilor şi Molitevnic rumânesc (1567), Psaltirea (1570), Liturghier (1570) şi Cartea ce se cheamă Evanghelie cu învăţătură (1581).

În epilogurile tipăriturilor sale, Coresi insistă asupra necesităţii introducerii limbii române în oficierea slujbelor, în răspândirea învăţăturilor religioase şi dă unele informaţii preţioase, între care cele despre colaboratorii şi beneficiarii săi. Provenienţa traducerilor după care au fost realizate versiunile tipărite a constituit obiectul a numeroase cercetări privitoare la începuturile scrisului în limba română, ultimele concluzii stabilind diversitatea traducătorilor şi a zonelor din care proveneau aceştia, fapt ce explică prezenţa unor elemente lingvistice specifice unei largi arii, cuprinse între nordul Munteniei - Hunedoara - Banat, vestul şi nordul Transilvaniei şi nordul Moldovei.

O problemă deosebită a fost clarificarea relaţiilor dintre textele rotacizante (în special Codicele Voroneţean) şi tipăriturile coresiene (în special Apostolul), impunându-se opinia că ambele categorii sunt relativ contemporane şi au folosit aceleaşi traduceri mai vechi, provenite din zona Banat-Hunedoara, dar prin intermediul unor copii executate în Maramureş şi în Bucovina. Aşadar, atât traducătorii, cât şi copiştii, apoi cei ce au revizuit textele (între care şi Coresi) aparţineau unor zone diferite, ceea ce a condus, pe de o parte, la punerea în circulaţie a unor elemente regionale diferite, pe de alta, la clarificarea şi unificarea limbii, la creşterea fluidităţii şi expresivităţii acesteia.

Acţiunea tenace a lui Coresi de a determina românizarea culturii religioase se datorează şi contextului istoric general al Reformei, în special calvinismului (unele traduceri au fost făcute chiar după originale aparţinând acestui curent), dar principalul motiv rămâne convingerea sa că editarea de cărţi româneşti şi folosirea lor tot mai largă trebuie să devină un mod de a fi, în plan cultural, al românilor, un mod de afirmare a identităţii etnice. Vasta difuzare a tipăriturilor coresiene pe teritoriile locuite de români (prin retipăriri sau chiar prin copii manuscrise), preluarea unor texte în lucrări alcătuite mai târziu au făcut din aceste cărţi un însemnat factor de unificare lingvistică şi spirituală.

Tipărituri

  • Octoih mic slavonesc, Braşov, 1557;
  • Triod-Penticostar slavonesc, Târgovişte, 1558;
  • Întrebare creştinească, Braşov, 1560; ediţia Ioan Bianu, Bucureşti, 1925; ediţie îngrijită de Alexandra Roman Moraru, în Texte româneşti din secolul al XVI-lea, Bucureşti, 1982;
  • Tetraevangheliar românesc, Braşov, 1561; ediţie îngrijită de Florica Dimitrescu, Bucureşti, 1963;
  • Evangheliar slavonesc, Braşov, 1562; ediţia 1579; ediţia 1583;
  • Pravila sfinţilor oteţi, Braşov, circa 1560-1562; ediţie îngrijită de Ioan Bianu, Bucureşti, 1925; ediţie îngrijită de Gheorghe Chivu, în Texte româneşti din secolul al XVI-lea, Bucureşti, 1982;
  • Lucrul sfinţilor apostoli (Apostolul), Braşov, 1566; ediţie îngrijită de Ioan Bianu, Bucureşti, 1930;
  • Tâlcul evangheliilor şi Molitevnic rumânesc, 1567; ediţie îngrijită de Vladimir Drimba, introducere de Ion Gheţie, Bucureşti, 1998;
  • Sbornic slavonesc, 1568;
  • Liturghier slavonesc, Braşov, circa 1568-1570;
  • Psaltirea românească, Braşov, 1570;
  • Liturghierul românesc, Braşov, 1570; ediţie îngrijită şi introducere de Al. Mareş, Bucureşti, 1969;
  • Octoih slavonesc, circa 1574;
  • Psaltirea slavo-română, 1577; ediţie îngrijită de B.P. Hasdeu, Bucureşti, 1881; ediţie îngrijită şi introducere de Stela Toma, Bucureşti, 1976;
  • Psaltirea slavonească, 1577;
  • Triod slavonesc, 1578;
  • Sbornic slavonesc, Sas-Sebeş, 1580;
  • Cartea ce se cheamă Evanghelie cu învăţătură, Braşov, 1581; ediţie îngrijită de Sextil Puşcariu şi Alexie Procopovici, Bucureşti, 1914;
  • Prefeţe şi epiloguri din secolul al XVI-lea, îngrijită şi introducere de Emanuela Buză şi Florentina Zgraon, în Texte româneşti din secolul al XVI-lea, Bucureşti, 1982.

Check Also

Mariana Dumitrescu

Mariana Dumitrescu (27 august 1924, Bucureşti – 4 aprilie 1967, Bucureşti) – poetă şi traducătoare. …

George Dumitrescu

George Dumitrescu (22 aprilie 1901, Cocioc, judeţul Ilfov – 30 octombrie 1972, Bucureşti) – poet …

George Dorul Dumitrescu

George Dorul Dumitrescu (14 februarie 1901, Ceptura, judeţul Prahova – ?) – prozator. Este fiul …

Geo Dumitrescu

Geo (Gheorghe V.) Dumitrescu (17 mai 1920, Bucureşti – 28 septembrie 2004, Bucureşti) – poet, …

Aurelian Titu Dumitrescu

Aurelian Titu Dumitrescu (15 februarie 1956, Caracal, judeţul Olt) – poet. Este fiul Mariei (născută …