Denisa Comănescu-Prelipceanu

Denisa Comănescu-Prelipceanu (4 februarie 1954, Buzău) - poetă, editoare şi traducătoare. Este fiica Elenei (născută Tomescu) şi a lui Caton Comănescu, avocat.

După absolvirea liceului din oraşul natal, în 1972, şi a Facultăţii de Limba şi Literatura Română, secţia română-engleză, a Universităţii din Bucureşti, în 1977, lucrează ca translatoare la Chimimportexport (1977-1978), apoi ca redactor şi ca redactor-şef la Editura Univers. Din 2001 este director editorial la Editura Polirom, coordonând colecţia de literatură străină „Biblioteca Polirom”.

În liceu frecventează cenaclul gazetei „Viaţa Buzăului”, în ale cărei pagini va debuta în 1969. Colaborează la „România literară”, „Luceafărul”, „Steaua”, „Tribuna” etc. A fost distinsă cu Premiul pentru debut al Uniunii Scriitorilor (1979), Premiul Salonului de Carte al Festivalului de Poezie de la Oradea (1999), Premiul revistei „Tomis” pentru poezie (1999). Este prezentă în numeroase antologii de poezie apărute peste hotare.

Primele poezii îi apar în „România literară” (1974), iar debutul în volum are loc în 1979, cu placheta Izgonirea din paradis. Din ea vor creşte ulterior, prin adăugiri succesive, culegerile Cuţitul de argint (1983), Barca pe valuri (1987) şi Urma de foc (1999). În 2000 îi apare antologia Acum biografia de-atunci. Înscrisă de majoritatea criticilor în generaţia anilor ’80, Comănescu practică o poezie confesiv-cerebrală fără căutări formale, comunicată simplu, autentic şi nuanţat. Întoarsă obsesiv spre propriul lăuntru, reproiectează cu o luciditate aproape dureroasă momente şi trăiri ale devenirii intelectuale şi poetice.

Desprinderea de paradisul oblăduitor al copilăriei şi plonjarea în complexele maturităţii se operează fără spaime metafizice, evoluţia fiind considerată retrospectiv cu o anume melancolie, dar şi cu asprime lucidă. Renunţarea fără artificiale clamări patetice, aparent calmă şi detaşată la fragilitatea protejată a primei vârste, pe de o parte, şi asumarea conştientă a intruziunilor, nu o dată agresive, ale maturităţii, pe de alta, se consumă la tensiuni maxime. Pe măsura gravelor transformări existenţiale, „urmele de foc” sunt atestate de o imagistică de obicei sobră, dar care nu evită paradoxul, fie şi ludic, ce domină ideaţia, excluzând loci communes. Publică rar, dar scrie profund şi dens, după o elaborare lăuntrică îndelungată.

Opera literară

  • Izgonirea din paradis, Bucureşti, 1979;
  • Cuţitul de argint, Bucureşti, 1983;
  • Barca pe valuri, Bucureşti, 1987;
  • Urma de foc, postfaţă de Mircea Ivănescu, Botoşani, 1999;
  • Acum biografia de-atunci (1979-1987), Bucureşti, 2000.

Antologii

  • STRONG - 28 de poete din România, ediţie bilingvă polonă-română, traducere de Kazimierz Jurczak şi Ewa Rossi, prefaţă de Alex. Ştefănescu, Bucureşti, 1999.

Traduceri

  • Alan Brownjohn, Poeme, în Trei poeţi englezi contemporani: Fleur Adcock, Alan Brownjohn, Jon Silkin, prefaţă de Mircea Ivănescu, prefaţă de Alex Ştefănescu, Bucureşti, 1989;
  • Eilean Ni Chuilleanain, Poeme, în Flăcări himerice. 10 poeţi irlandezi contemporani, Bucureşti, 1996.

Check Also

George Dorul Dumitrescu

George Dorul Dumitrescu (14 februarie 1901, Ceptura, judeţul Prahova – ?) – prozator. Este fiul …

Geo Dumitrescu

Geo (Gheorghe V.) Dumitrescu (17 mai 1920, Bucureşti – 28 septembrie 2004, Bucureşti) – poet, …

Aurelian Titu Dumitrescu

Aurelian Titu Dumitrescu (15 februarie 1956, Caracal, judeţul Olt) – poet. Este fiul Mariei (născută …

Aurel Dumitraşcu

Aurel Dumitraşcu (21 decembrie 1955, Sabasa, judeţul Neamţ – 16 septembrie 1990, Bucureşti) – poet. …

Victor Dumbrăveanu

Victor Dumbrăveanu (20 august 1946, Corlăteni, judeţul Bălţi, Basarabia) – prozator şi publicist. A absolvit …